Sunt la vârsta când deja trebuie să-mi aleg un satelit a vieţii, sau mai bine spus o satelită, şi tot nu mă pot hotărâ de a face acest pas. Nu merge vorba de lipsa de fete, ba invers, candidaturi sunt. Ceva însă mă opreşte. Din adolescenţă încă visez să am soţie business-lady, eram cert convins că aşa mod de viaţă va fi cel mai interesant, cel mai productiv şi cel mai sigur. Dar ultimul timp careva lucruri mă pun pe gânduri. Chestia e că cunosc deja mai multe perechi, în care ambii sunt implicaţi în afaceri. Dacă e să te uiţi superficial la toate astea, pare a fi o familie ideală. De ce nu? Ambii muncesc, deci şi bani sunt mai mulţi în casă, eşti sigur pe viitor, în faptul că dacă cu bărbatul care de obicei asigură familia, se va întâmpla ceva, nu vor apărea probleme materiale ş.a.m.d.
Dar să ne uităm şi din al racurs. Nu e secret că afacerile iau foarte mult timp. Chiar prea mult. Din 24 ore la sigur afacerea ia cel puţin 12 ore. Şi dacă merge vorba de copii? Cine se va occupa de educaţia lor? Poţi lua o dădacă, dar ea va putea oare înlocui căldura oferită de părinţi? De ce am început acest articol? Am ocazia să urmăresc câteva cazuri la moment.
Iată primul caz. Vreau să scriu despre vecinii mei. Şi soţul şi soţia sunt oameni de afaceri. Timp de 7-8 opt ani şi-au dezvoltat o afacere destul de mare, datorită faptului că au muncit cot la cot, au ajuns să-şi dezvolte o afacere destul de mare, începând de la un simplu magazin de mobilă în oraşul Tiraspol. Acuma au o reţea în de magazine în Kiev, Moscova, Odessa, Tiraspol, Chişinău, Roma, Bologna. În toatal 9 magazine. Conosc această familie foarte bine, pot spune că sunt pentru mine frate ţi soră, şi de la ei mi-am luat biletul în viaţă. Sunt oameni foarte de succes. Ţin minte cum munceau ei, şi prin ce greutăţi au trecut. Bravo lor că au ajuns la aşa un rezultat. Însă este şi altă faţedă a monedei. Au şi doi copii. Practic de mici copii au crescut în mâinile străinilor. Ei permanent ocupaţi, petreceau numai noaptea cu copii, restul timpului de educaţia copiilor se ocupa o dădacă foarte bine plătită. Erau momente cand erau plecaţi prin deplasări pe săptămâni întregi. Cand se întorceau copii nu-i recunoşteau. Mda… Oare e familie normală asta? Acuma copii au crescut, dar oricum observ la ei o orecare indiferenţă faţă de părinţi. Acuma mai ales, când soţia 3 zile din sătpămână le petrece prin avioane, având permanent deplasări Moldova-Ucraina-Italia-Moskova… Iar tatăl merge să-şi vadă copii o dată-n săptămână, restul timpului fiind ocupat. Oare asta este familie? Ei bine, accept faptul ca ambii sunt oameni de afaceri, dar personal socot că priorităţile ar fi trebuit puse în primul rand pe familie, şi nu pe afaceri. Nici nu pot spune că sunt în goana după bani. Mai degrabă sunt dependenţi de afaceri, fiindcă o afacere, dacă are succes mare, te atrage ca narcoticul, şi aici nu e deloc interes de bani, ci interes de a fi mereu în acţiune, de a nu sta pe loc.
Un alt caz cu care sunt cunoscut.
Am o domnişoară cunoscută, la fel o business-lady, are un mare succes, are bani, are o maşină luxoasă, este foarte simpatică şi deşteaptă. Dar are deja 30 de ani şi este singură. Hm… De multe ori o iau peste picior ” Oare când o să văd încălţăminte de bărbat la tine în casă?”, mereu aud acelaşi răspuns: ” Nu ma eu timp pentru relaţii, trebuie să-mi fac cariera!” . Ei bine, dar cariera deja este! Nu multi se pot lăuda cu aşa succese. Dar timpul trece repede, foarte repede, mai ales pentru oamenii de afaceri. Acuma ai 30 de ani, nici nu reuşeşti să clipeşti că iată ai 35, şi bărbaţii la aşa vârstă nu chiar atrag atenţie la fete (la 35 ani – deja femei), toţi ştiu că bărbaţilor le plac fete tinerele. Şi iată ai stat şi ai făcut saci de bani până la 40 ani, şi când te trezeşti, iată şi o bună parte a vieţii a trecut, cei mai frumoşi ani. Şi pentru cine ai făcut atâţia bani? Oare e interesant să trăieşti singur, oricat de multi bani nu ai avea, oare în bani este fericirea? Deja nu cred în asta. Mai scump ca familia, nu poate fi nimica, şi nici cei mai mari bani din lume nu înlocuiesc acea căldură familiară.
Admit în familia mea o afacere împreună cu soţia. Dar… fără fanatism. Exemplele expuse mai sus mi-au arătat deja, că banii nici într-un caz nu trebuie să fie mai presus ca familia.
