Spionajul industrial este o expresie folosită pentru a descrie şpionajul realizat pentru scopuri comerciale, în loc de scopuri de securitate naţională.
La cel mai inofensiv nivel, termenul se referă la metode legale de examinare a publicaţiilor, site-urilor web, autorizaţiilor, etc pentru a determina activitatea unei corporaţii, până la metode ilegale, cum ar fi: şantajul, supraveghere tejnologică, mituire sau violenţă. La fel ca şi spionajul unei organizaţii comerciale, guvernele pot fi de asemenea ţintele spionajului comercial – de exemplu pentru a determina condiţiile unei oferte pentru un contract guvernamental, astfel un alt ofertant sa nu intervină.
Informaţia poate face diferenţa dintre succes şi eşec; dacă un secret comercial este furat, concurenţa poate avea un avantaj în plus, faţă de alţi competitori. Deşi o mare parte din obţinerea informaţiilor se realizează prin mijloace publice, corporaţiile cred că cel mai bun mod de a afla o informaţie este prin a o lua. Spionajul industrial reprezintă o ameninţare la adresa oricărei afaceri care depinde de informaţie. Informaţia de care competitorii sunt interesaţi ar putea fi: liste cu clienţi, înţelegerile aprovizionării, documente cu cercetare sau experimente sau planurile unui nou prototip.
Metoda clientului misterios Clientul misterios este un alt mijloc de a mai trage cu ochiul in curtea concurentului. Metoda este folosita cel mai des in rândul societatilor ce activeaza in domeniul serviciilor. Te duci sa vezi, mai comanzi ceva, mai fotografiezi, iei lista de meniuri. Cred ca aşa se mai inspira unii de la alţii. Unii mai trimit bucatarul pe la restaurantele mai importante, care selecteaza si conspecteaza şi apoi se intoarce de unde a plecat.
Imobiliarele sunt un alt câmp de bătalie care stimuleaza furtul de idei. Metoda clasica prin care agenţii economici cerceteaza piaţa şi studiază preţurile fixate de concurenta in domeniul imobiliar este evident cea a clientului misterios. Aceasta practică nu inseamna şpionaj, ci reprezintă o necesitate, o metodă la îndemâna de informare pentru formularea unor stategii de marketing la nivelul pieţei, care să surprindă exact direcţia în care se îndreaptă ofertele şi nisele care ramân de explorat.
Metoda hackerilor Mai moderati, o parte din oamenii de afaceri susţin însa că termenul de „şpionaj economic” este exagerat pentru mediul de afaceri local. Aceştia acceptă însa că hackerii se pot transforma în unelte ale celor care vor să afle care sint intenţiile firmelor adverse. Inspiraţia din activitatea celuilalt a existat întotdeauna. Dar nu cred ca in Molodova există tehnologie atât de avansată în vreo industrie care să stimuleze şpionajul economic. În general, cred ca se aplica reţetele clasice, cum ar fi spargerea de conturi prin intermediul hackerilor, care sunt destul de întâlnite pentru a şpiona şi a inregistra date.
Cam astea sunt careva din metodele folosite în şpionajul comercial şi economic, după câte-mi amintesc din cărţi electronice citite câţiva ani în urmă. Deci,… informaţia este principala armă în afaceri, aşa că aveţi grijă ca informaţia Dvs. să nu ajungă acolo unde trebuie.
