Sunt mică timidă / În dormitorul meu
Pisica mă apără de soare /
Amuletă / port în servietă
Pisica asemeni / Unui Camelion
M-a făcut neam / Îşi prinde capul de uşă
Iar pe mine mă prinde / Între uşă
M-a sculat în amurg seter
Şi în camera mea mare
Îşi puse amprentele
Pe hîrtia mea neagră şi mare
şi nu m-am mirat
nici ca o atîtică
cînd se certa cu cei mici
Se suie pe capul meu
aleargă din casă
Uneori chiar fuge
De acasă
Unul întinde maţele vărgate
Salut coţofano
eşti cam alintată
noaptea se culcă cu cîinii
se plimbă prin cimitirul
satului nişte vietăţi
ziua doarme cu mine
Scot oamenii mei;
Din oamenii ei
care nu-s morţi
Blana ei se prinde
de copac
Inima ei mă doare
Unghiile mele se prind de ghiarele ei
Pielea ei nu mai rezistă
de ghiare,
cînd ondulai cuvîntul meu
asemeni conturul buzelor
creonul care desena cu mîna mea
pisica este viaţa mea
ea înbrăţişează toate luminile
mă năucesc cînd eu sunt dusă.
- nina caraman