Sunt un revoluţionar ratat. Renegat de toată lumea, acţiunile mele corecte şi dezinteresate niciodată preţuite de cineva. Plâng şi suspin, suspin şi plâng. Profitorii au învins ca de obicei.
Dar măcar am dreptul să-i critic. Ei conduc ţara şi pe mine, merg în voyajuri prin toate lumea, pun la cale intrigi şi comploturi, se îmbogăţesc sau dau faliment. Iar eu îi critic. Pentru că n-am de ales. Politica e scârbavnică şi eu n-am îndrăznit niciodată să mă murdăresc. Nu, de fapt nici nu mi s-a oferit ocazia. De fapt, n-am avut noroc.
Am fost mai elevat ca alţii. Ei au ajuns politicieni şi chiar miniştri, iar eu un simplu mecanism de emis citate sau de parafrazat proverbe. Şi măcar de-ar preţui cineva dezvăluirile mele…
Urâtă treabă. Evident, nu este dreptate pe lume. Poate doar la fundul mării.