Discotecile de la noi din Moldova eu cred că sunt unice. Când eram mic mergeam la bunelul în sat, unde mă plictiseam, iar singurul mod de distracție erau discotecile. Puneau tot felul de muzică : rusească, românească. Aveam verișori care le cântau în rusă fără să cunoască limba. Desigur, acum ei o cunosc mai bine, după câțiva ani petrecuți prin Rusia.
Am fost și la mine în centru raional la discoteca care se ține în clădirea care se dorește a fi Casa de Cultură. Am ajuns acolo și ne-am încins la bere, cum obișnuim noi, cei din linia întâi la băutură. Normal că excesul dăunează, așa că cel puțin eu nu mi-am întrecut limita. Am început să mă plictisesc, în jurul nostru erau numai băieți, doar câteva fete care erau cu prieteni. Cu mulți ani în urmă un vecin zicea că este seara gay-lor când erau numai băieți. Adevărul este că fetele vin mai târziu și pleacă mai devreme, durează mai mult aranjatul lor, machiajul nu mult. Multe din ele stau și departe de centru și vin pe jos, taxi-ul este scump, iar băieții care au mașină ori sunt plecați în străinătate, ori sunt ocupați.
Toate bine și frumoase în acea seară , și am început să fac haz de situație. Mi-am închipuit că noi nu suntem într-un orășel, ci într-o unitate militară, unde la cheful organizat vin mai mulți soldați, dar și ofițeri cu soțiile lor. Când a intrat un tip cu 2 de braț, mi-am închipuit că acela este general. Mai târziu au început să apară și ele. De aici nu mai intru în detalii, țin minte că ne-am distrat cu oameni pe care îi mai văzusem, dar nu știu cum îi cheamă. E plăcut să locuiești într-un oraș mic, se cunosc toți unii pe alții, dar cel puțin eu le cunosc fețele, dar nu și numele.
Am citit “Marele Singuratic” de Marin Preda. Acest scriitor mi se pare fenomenal în ceea ce privește descrierea femeii. La un moment dat scrie despre o femeie că în ciuda faptului că era frumoasă nu avea pe față mândria de femeie frumoasă, cum le au ele de obicei. Desigur, sunt și urâte care poartă o astfel de mândrie. Atunci la discotecă nu am văzut vreo una care să fie frumoasă și să nu fie mândră de frumusețea ei.
Recunosc faptul că noi, cei din provincie avem accesul la informație mai redus, iar aceasta se manifestă în special asupra femeilor care sunt cele mai ușor de influențat din cauza slăbiciunii lor pentru confort și bunăstare. Noroc că facem facultăți în orașele mari, unde obținem informații peste informații, ori ne ducem la fund devenind șmecheri de cartier, ori oameni deștepți.