Cred că 7 aprilie pentru tineri este (sau va deveni) cam ceea ce este 8 martie pentru femei.
Este ziua în care toată lumea le aduce elogii, iar autorităţile municipale au iniţiat chiar “acţiunea “Recunoaştere şi recunoştinţă” în scopul exprimării gratitudinii, reabilitării psihologice şi morale pentru tinerii care, la 7 aprilie 2009, au încercat să stopeze abuzurile unei guvernări nedemocratice.” Se va ridica şi un monument victimelor evenimentelor din 7 aprilie, care va costa 120 de mii de euro, şi care va consta, practic din nişte plăci, pe care vor fi gravate mesaje de pe twitter.

Toate aceste lucruri s-ar părea, nu sunt rele deloc. Doar că nu înţeleg un lucru: sunt totuşi tinerii noştri o forţă conştientă, care produce schimbări benefice pentru societate, cum o spune toată lumea pe 7 aprilie, sau sunt totuşi nişte degradaţi, aşa cum ne-o spun în toate celelate zile susţinătorii cursului obligatoriu de religie în şcoli?

Este penibil acest standard dublu care se aplică la noi mai cam în toate domeniile. Nu cred că mi-aş dori încă o sărbătoare ipocrită, la toate pe câte le avem. În care să “aducem un omagiu” celor, de care nimănui nu-i pasă, şi la care nimeni nu se gândeşte atunci, când ar trebui. Adică în fiecare zi.

Ce rost are să ridicăm monumente, prin care să încercăm să compensăm lipsa unor politici bune de tineret, lipsa de şanse egale şi de studii de calitate aici, în Moldova? Sau să organizăm evenimente pompoase, care vor fi un prilej pentru un politician sau altul să pozeze în faţa camerelor de luat vederi şi să mai toarne o demagogie la televiziune, acum că avem destule.

Nu mă încântă nici elanul justiţiar festiv al procuraturii şi a celorlalte organe abilitate împotriva poliţiştilor care au maltratat şi torturat tinerii. Bineînţeles, vinovaţii trebuie să răspundă. Însă justiţia nu se realizează prin “vânători de vrăjitoare”, făcute pasional şi “cu prilejul”, ci prin mecanisme bine puse la punct, care previn abuzurile sau restabilesc echitatea în mod sistemic şi organizat.

Cei, care au venit la putere după evenimentele din 7 aprilie, au un cont încă neachitat. Ei le datorează tinerilor mult mai mult decât un monument, o festivitate în PMAN, sau o pedepsire zgomotoasă a câtorva poliţişti.

Voi ce credeţi că ar trebui să facă guvernarea pentru tineri?