Am citit amuzat cum blogherul de la Moldova Creştină îndeamnă femeia care s-a căsătorit cu un bărbat NECREDINCIOS, după care a constatat subit că e nefericită, să nu cumva să se gândească la divorţ. Acţiunea, în viziunea pastorului-blogher, ar avea puterea să producă nenorociri în lanţ, diperare şi o nefericire şi mai mare. De aceea, ar fi preferabil ca femeia nefericită să meargă la o biserică unde se practică predici SĂNĂTOASE şi să se pocăiască rapid. Bineînţeles, pocăiala va fi deplină doar dacă va fi ademenit în noua configuraţie şi soţul necredincios care îi produce soţiei doar nefericire în viaţa lumească, dar care poate fi recuperat pentru viaţa cerească. Căci, susţine apoteotic blogherul-pastor, e mult mai importantă mântuirea sufletului decât fericirea lumească.
Într-adevăr, cât de puţin valorează viaţa unui om dacă o lăsăm să decurgă conform învăţăturilor creştine, ori religioase în general! E atât de devalorizată, încât orice baw-baw, din copac ori din ceruri, are prioritate în toate. Şi la o adică, de ce n-ar avea dreptate pastorii-creştini-blogherişti-twetterişti-facebookişti? Că doar nu ne-om închina instinctelor sexuale, care sunt murdare şi urâte, nu-i aşea? Mai bine să le eradicăm complet dacă Divi, paţan di treabă, ne preferă castraţi sau cu centură de castitate. Baw-baw!!!