Vă invit mai jos să citiţi o poezie creată şi scrisă în urmă cu un an în perioada revoltelor de la 7 Aprilie 2009,Chişinău:
MOLDOVĂ
Eşti plină de suferinţă ca o mamă căreia I s-au omorât copii…
Eşti îmbrăcată în negru ca o văduvă care poartă doliu.
Eşti rătăcită ca un copil orfan singur în lume.
Eşti dezamagită ca un bărbat lipsit de luptă …
Dacă aş putea…
Te-aş lua în braţe,
Ţi-aş sterge lacrimile,
Te-aş legăna,
Ţi-aş şterge lacrimile,
Ţi-aş lega rănile…
Celor care văd, lise dă întuneric,
Celor răniţi li se pune sare pe rană,
Celor puternici li se leagă mâinele,
Iar nouă ni se fură viitorul.
Nu plânge Doamne pentru noi
Căci pe Tine nu o să te rupă din inimile noastre,
Chiar de ne-or rupe inima…
Ni se dă fărădelege şi frică
Şi nici copacii nu înfloresc,
Şi nici copii nu zâmbesc…
Noi nu ne vom lăsa Moldova!
Nici tu nu te lăsa!
Autor: Rodica Tănase
