Când l-au întrebat pe Jirinovschi unde era în momentul în care Uniunea Sovietică se prăbuşea şi devenea istorie? Colericul politician rus a spus, în vila mea de lângă Moscova. Când peste ani şi ani mă va întreba vreun puşti, unde eram în timpul revoltelor din Chişinău, voi spune, la Bucureşti. Da, eram la 500 de kilometre depărtare, însă doar fizic. Pentru că spre deosebire de rusul Jirinovschi, revoluţia mea m-a ţinut în suspans de la primele lumânări arse până la ultimele pietre aruncate. Nu eram în vila mea - nu am vilă, eram la muncă, dar, în acelaşi timp, aveam toate antenele întinse pentru a prinde orice fel de informaţie.
În maşină - radioul, la muncă - site-urile de ştiri, atunci când mergeau, desigur. Urmăream şi ştirile de la televizor. Mai discutam cu ai mei acasă: conexiunea era sau proastă rău, sau auzeam un păcănit suspect înainte de apelare. Nu sunt fricos şi nici schizofrenic, dar atunci când tata îmi spunea că mai bine să nu discutăm teme politice la telefon, îmi puneam lacăt la gură. Eu eram aici, ei acolo.
Unde vreau să ajung? Faptul că eram la Bucureşti nu a însemnat neapărat mai puţine emoţii. Îmi era frică pentru fratele meu, student la Chişinău, care a văzut cu ochii lui vandalii din Parlament… Îmi era frică pentru rude, prietenii angajaţi în Poliţie, ce puteau ajunge carne de tun în faţa vandalilor… Regimul dictatorial al lui Voronin devenea unul rigid şi, deşi pierduse lupta, reacţiona din inerţie. Am încercat să lupt împotriva acestui regim. Am luptat cum am ştiut mai bine şi cu ce am avut: cu cuvântul.
În lipsa informaţiei dinspre şi din Moldova: ceea ce am scris de aici, din Bucureşti, despre evenimentele de acolo, din Chişinău, a fost preluat de alte bloguri, televiziuni chiar. Moldova era atunci într-un vid informaţional. În plus, atunci când am auzit la radio o discuţie despre faptul că moldovenii îşi merită soarta… am pus mâna pe telefon şi am încercat să le explic tuturor ascultătorilor, că au dreptate: moldovenii îşi merită soarta, dar nu merită lipsa de compasiune. Aia a fost revoluţia mea, sunt sigur că fiecare dintre voi aţi avut revoluţiile proprii. Cum a fost?