Motto: Moldova nu este a mea, nici a voastră. Moldova este a lui Urechian şi a tovarăşilor săi şi a urmaşilor lor din neam în neam.
/iu tsu, parafrază/
Am ajuns la acest titlu pentru ziua de azi fără un efort deosebit. Am ieşit în centru, am parcurs PMAN, am ascultat cîteva cuvîntări în faţa Parlamentului…Pentru a mă pomeni în acea stare de spirit pe care am avut-o cu un an în urmă. Zău, nu mi-am dorit acest lucru. Starea este una de meditaţie, de totalizare; de interiorizare, nicidecum de scriere a unui material, deci nu propun ceva deosebit. În fond mă mai şi repet.
Dau şi un citat din cuvîntările auzie pentru prolog. «A fost o zi mare…» – premierul V. Filat. «Eu, singur, personal, am participat alături de tineri la eveniment…» – ăsta-i limbajul unui Cataragă, care va imortaliza «marea zi».
Iar în scuarul UE îşi încălzeşte mînile la focul de anul trecut un anume Rodion Burcă, înconjurat de o echipă de vînzătoare… Se vinde adevărul «zilei mari» la 20 lei bucata — preţ promoţional, vorba fetelor.
Iar în ziarul Capitala citesc un titlu «7 aprilie — zi a Libertăţii». Pentru mine dovadă în plus a confuziei. Parafrazînd, eu zic: ce-i ce merg o dată pe an la luptă pentru libertate, nu o merită, deci nu o vor avea. Şi V. Filat a vorbit de schimbarea luptei «în munca zi de zi». Nu chiar aşa fiindcă nu se ştie dacă a citit din Nietzsche. Şi în principiu e corect, ar fi fost corect, dacă ar fi fost o luptă zi de zi pentru libertate, precum se cere la carte /Goethe/.
Lupta a fost puţină, suficientă însă pentru a schimba guvernarea comunistă. Scopul a fost expres formulat în campania electorală: Vrem să guvernăm şi noi. Măcar oleacă.
Se declara demagogic scopul suprem: promovarea tinerilor la guvernare Şalaru A./. Aici începe tema. Vedem că cu adevărat au fost promovaţi o serie de tineri: Al Tănase, C. Vieru etc, nu am o listă, nu cunosc reţeaua de înrudiri, dar se ştie că au fost promovate multe rude /tinere/ ale celor veniţi la putere. Aceştea sunt copilaşii dragi şi bine lustruişi pe la şcoli bune din străinătate.
Copiii sunt cei care au dat curs apelurilor la răsturnarea «comunismului»,care sinceri şi naivi au ieşit în piaţă, dar s-au lăsat antrenaţi în acte de vandalism. Acte care au ştirbit imaginea ţării, a zilei. Liderii au stat în linii mari deoparte /deştepţi şi cunoscători de Eminescu: Tu aşeazăte de-o parte…/, intervenind fie cu întîrziere, fie neadecvat. Mă rezum doar la ceea ce cunosc, ceea ce am auzit cu propriile urechi. La ora 20, D. Chirtoacă se exprima cam astfel /ar fi fost cazul să se reproducă tot ce s-a spus în acea zi de către lideri/: «Să nu plecăm din piaţă! Poliţia se pregăteşte de atac…». Asta ştiam şi eu, era clar că poliţia va acţiona după căderea nopţii. A zis Dorică «nu vom pleca nici unul», dar a plecat, nu ştiu la ce oră, ar trebui să se ştie însă.
Ca să fie clar: «Ai noştri» sărbătoreau victoria lor deja din 5 aprilie. La sigur că şi la 7 spre 8 tot au sărbătorit şi nu s-au oprit nici azi, sunt în euforie încă…
Mă rezumez. Pentru copilaşi – funcţii şi viitor garantat, pentru copii — rolul de figuranţi în revoluţii virtuale, dar şi confruntare reală cu poliţia, care e aşa cum e demult, nu de la 2001. Viitorul european promis se referea la copilaşi, nuanţă neglijată de copiii cu mai puţină carte. De fapt clasa noastră politică e în Europa deja. Ei trăiesc mai bine ca europeanul mediu, au drepturi garantate la CEDO, căci au bani pentru avocaţi, etc.
Asta e! Trist de tot.
Iurie Ţurcanu.
07.04.2010, ora 1:00 pm.
PiS. Ca să fie mai clar dau un banc auzit pe 21 februarie 2001 de la chirurgul care mă opera. /întrun centru judeţean/
-Care-i deosebirea între poliţie şi vînt?
-Şi vîntul bate şi poliţia bate. Dar poliţia bate mai tare.
Era la cîteva zile pînă la alegerile în care comuniştii au fost victorioşi.
Poliţia, Procuratura, Sistemul Judiciar erau corupte, comuniştii au folosit doar această stare. De aceleaşi elemente corupte se va folosi /cu sau fără ştiinţă/ şi actuala putere.
PiiS. Dezvăluirile de ultimă oră nu fac mare treabă; că Boboc a fost ucis era clar şi fără filmuleţe. Finalizarea dosarelor este însă problematică. Juzii din toate ţările ştiu a tergiversa, ai noştri se pare că doar atîta ştiu. Iar pînă la anticipate nu a mai rămas mult. Vin vacanţele, apoi tulburelul, apoi sărbători peste sărbători…
PiiiS. Dacă ar fi sinceri, lib-demii ar recunoaşte că pentru ei ziua este furnizor de teme agitaţionale în campania care va să vină. Şi aprind cu plăcere o luminare pă vreun mormînt în faţa reporterilor şi a image-make-rilor. Eventual o lacrimă dacă mai sunt şi artişti oleacă…
PiiiiS. M-a supărat chiar acel «singur» din lexicul unui pretins om de cultură. Asta în plus la crezul meu ferm: cineva se îmbogăţeşte din suferinţă străină. În locul lui Marx şi Engels trebuie să stee urmaşul lor infidel Kirilîci — părerea mea.