La emisiunea “În profunzime”, la care au participat aseară 3 lideri ai partidelor din Alianţă, întrebaţi de ce nu se vede niciun rezultat al investigaţiilor pe marginea crimelor comise de ordinele de forţă pe 7 aprilie, lui Filat i-a scăpat la un moment dat o replică spusă înfundat, sub nas, un soi de explicaţie: ” (spune aşa) pentru că n-a fost încă nimeni închis în puşcărie”, sugerând că lumea e înfometată de răzbunare, de sânge cu orice preţ.
Să ne ierte noii guvernanţi că ne dorim foarte mult să se facă lumină în ceea ce ţine de crimele din aprilie anul trecut şi de pedepsirea făptaşilor, dar cred că compensarea măcar parţială a suferinţelor suportate de victime, satisfacţia morală, simbolică a rudelor celor decedaţi, a societăţii civile, a tuturor cetăţenilor care n-au pierdut simţul dreptăţii şi al echităţii e un “instinct” normal, nu genul de răzbunare instituit de comunişti imediat după evenimentele sângeroase provocate tot de ei şi urmate de arestări masive, de procese penale, de fabricarea dosarelor penale intentate celor incomozi regimului. Mai mult ca sigur ca astăzi mulţi ar fi fost încarceraţi dacă Voronin şi partidul său îşi conserva funcţia. Deci e firesc să aşteptăm descifrarea unor mistere care nu se lasă nicidecum rezolvate, deşi în arsenalul SIS, Procuratuii şi Poliţiei se păstrează, presupun, multe înregistrări de genul celor difuzate recent, în cazul în care încă n-au fost nimicite. Mai ales că cei ce au ucis strigă tot mai gălăgios şi mai impertinent că victimele sunt criminali, că protestele legitime sunt în realitate o lovitură de stat. Faptul că democraţii nu sunt ca şi comuniştii, că nu pot folosi instrumentele şi metodele lor murdare nu înseamnă nicidecum că noua guvernare îşi poate permite să apeleze la sentimente creştine, la înfrăţirea generală, la uitarea celor rele şi la fixarea pe cele bune, mai ales cu ocazia diverselor sărbători creştine gen Paştele. Dacă justiţia înseamnă răzbunare sau e botezată tendenţios aşa, atunci vrem răzbunare.