În orice băltoacă apare viaţă. Moldova e un experiment ratat care continuă de capul său. Ratat, anume ca experiment — iniţiatorii nu au ajuns la rezultatul scontat. Teoria lor nu şi-a găsit confirmare în practică. Moldova nu s-a topit în homo sovieticus. Cercetătorii au murit, izolarea mostrelor a dispărut, în laboratoare a pătruns soarele şi apa, vîntul a alimentat un incendiu şi acum Moldova e în voia Domnului.Istoria ca furnizor de sens dă faliment cu noi. Erele basarabene durează cîte 50 de ani şi se schimbă una pe alta printr-o radere a tot ce a fost. Piaţa de istorie e mică — nu există cerere. 1812, 1918, 1940, 1989 sunt momente de negare a trecutului (inevitabil tragic) şi de privire cu ochi sclipitori spre viitor (inevitabil luminos). Elita nouă decimează pe cea veche şi îi distruge monumentele.
Pe lîngă datele menţionate, ale schimbării absolute, mai există şi cicluri mici. Ale schimbărilor mici, atît la nivel de guvernare, cît şi la nivel de administrare a propriei gospodării. Moldovenii aruncă lucrurile vechi. Icoanele noi în Basarabia sunt mai frumoase. Solul fertil e prea acid şi dizolvă artefactele arheologice. Clădirile istorice sunt lăsate să se dărîme pentru a fi înlocuite de case noi, care nu ne fac de ruşine.
Basarabia e ca un lot de pămînt pe care eră de eră cineva îl seamănă, cultivă, strînge, ară şi-l lasă sub zăpadă. Acum, după 20 de ani de bîntuire prin pustiu, la mijlocul filtrului mosaic, în Moldova se înfiripează noua roadă. Mostrele au ieşit din eprubete, se leagă una de alta, formează sol, colonii şi ecosisteme.
Descoperiţi această Moldovă, peste 20-30 de ani ea va fi rasă de una nouă.
