Corupția economică a apărut odată cu legile. Încalci atunci când ai condiții și limite. Și existența acestui fenomen negativ poate fi ”abrogată” doar prin eficiența puterilor guvernante.

Lucru complicat, defapt.

Conform Transparency International 2008 Corruption Perceptions Index, Republica Moldova se clasează cam pe la mijlocul listei țărilor lumii după ipc (indicele de percepție a corupției): locul 108 din 180. Ceea ce puțin poate fi comentat. E bine comparativ cu țările corupte de nu mai pot? (exemplu: Somalia, care este totodată considerat statul cu cel mai înalt nivel de corupției din lume, determinarea nivelului de inflație este practic imposibilă din cauza că întreprinderile au dreptul să emită individual monedă, deci piața monetară este practic descentralizată și incontrolabilă). Sigur că da, comparativ cu așa exemple – la noi e ok! E rău comparativ cu țările în care fenomenul e marginalizat maximal? Sigur că e rău… La nivel național, însă, nu avem suficiente surse pentru ca să analizăm fenomenul în toată profunzimea lui. Ceea ce se publică și mediatizează sunt niște proiecte implementate de ONG-urile fie locale, fie internaționale, mese rotunde, conferințe etc. care au ca scop: discutarea problemelor.

Sondajul pe care mi l-am propus cu câteva săptămâni în urmă să-l realizez a avut un obiectiv simplu: să văd ce crede lumea despre fenomenul care există inevitabil în orice economie actuală și despre care în Republica Moldova se vorbește mai mult prin prisma teoretică.

La sondajul (efectuat online) au participat 100 respondenți, cifră cât de cât relevantă și reprezentativă, cel puțin, o pot numi reprezentativă pentru că, în mare parte, persoanele chestionate au fost de aceași părere. Începem de la faptul că marea majoritate a acestora (și anume 96%) recunosc că corupția economică are un impact sesizabil la nivel de întreagă economie. Nimic straniu. Straniu îmi este cum celelalte 4% explică lipsa impactului?

O poziție cu nimic mai optimistă o avem și la capitolul rezultatelor activității puterilor de la guvernare în procesul de combatere a corupției: 93% au bifat ”NU” la întrebarea Acordă oare organele de guvernare suficientă atenție programelor anti-corupție?

Răspuns mai polarizat îl avem la compartimentul: ai fi tu de acord ”să ocolești legea”, fără a suferi prejudicii, în schimbul unei anumite sume de bani? 42 persoane din 100 ar face-o și 58 – nu. Bizar e faptul că multe persoane mi-au reproșat că nu am indicat mai multe detalii în sondaj la acest capitol: ce sumă, în ce circumstanțe, …”da…la sigur nimica nu pățesc după asta?”, concluzia pe care mi-o fac e că, totuși, mai mulți de jumătate ar face-o, dar… Dumnezeu știe și puterile de la Guvernare! ;)

Next. Ce facem cu multstimatul CCCEC? :) Îi punem 2.39 după sistemul de 5 puncte ;) Satisface? Nu prea. Eu spun doar atât: Din cele 30 pagini ale Raportului de Monitorizarea Planului de Dezvoltare Instituțională a CCCEC în anul 2009, 24 pagini ”explică” cam cum se scoate corupția din Centrul anti-corupție (obiectivul numărul I). Urmare, cât de serios merită a fi abordate rezultatele activității sale, analizele…?

Următoarea întrebare este, probabil, cea, la care am așteptat răspunsul cel mai mult: care e cel mai corupt sector din Republica Moldova, din experiența personală sau a cunoscuților? În topul clasamentului se află poliția cu 37% (țin să menționez că în clasamentul internațional, elaborat de Transparency International (Transparency International Global Corruption Barometer 2009), pe primul loc de asemenea se află poliția cu 24 p.p.).

Un mic P.S. la aceași întrebare: La compartimentul ”Alt Sector” 5 persoane au menționat că toți sunt corupți, 3 – veniturile impozabile, 3 – serviciile de eliberare a actelor, și, respectiv, câte o persoană au menționat: sectorul social, ”poliția și educația”, serviciul vamal și, nu în ultimul rând, ( :) ) partidele politice.

Și ultima întrebare la care vreau să mă opresc, e și cea mai relativă, defapt, este timpul necesar excluderii corupției din toate ramurile Republicii Moldova. Dacă excludem cele 10 poziții ferme de ”never” la acest capitol (sau: ”cifra nu poate fi determinată), obținem, în mediu, perioada de 44,66 ani.

Am determinat sectoarele corupte asupra cărora trebuie să se lucreze (defapt, am determinat că nu avem sectoare care nu-s corupte). Am determinat, în mod democratic, și timpul în care acest scop trebuie atins. Rămâne să decidem un mic detaliu: cine se apucă de treabă?…