Domnului Mihai Ghimpu,
Stimate Domnule Preşedinte interimar al Republicii Moldova!
Pentru a economisi timpul Dvs., extrem de important în condiţiile în care se află Republica Moldova, mă voi strădui sa fiu cât mai laconic. Vreau sa vă reţin atenţia doar câteva minute, iar aceasta în replică la provocarea murdară ce se pregăteşte de oamenii din umbră care, evident, se află în spatele “iniţiativei” d-lui Sergiu Nazaria de a se mai forma încă o Comisie de stat pentru studierea şi aprecierea a ”regimului lui Ion Antonescu responsabil pentru exterminarea in anii 1941-1944 a sute de mii de oameni nevinovaţi pe teritoriile ocupate ale Moldovei şi Ucrainei”. Am citat întocmai din textul aşa-zisei scrisori deschise adresată Dvs. şi publicată zilele trecute în paginile penibilei gazete de buzunar pentru vinderea vitelor de pripas “Moldova Suverană” (31 martie 2010).
Toată lumea ştie cât de tendenţios şi în ce mod barbar a falsificat istoria noastră numitul Sergiu Nazaria…
Nici că se poate o aberaţie mai mare decât a vorbi azi, după ce bibliografia istoriei celui de-al doilea război mondial adună peste 1,5 milioane cărţi, despre … “exterminarea etc. etc.” a sute de mii de oameni în Moldova şi Ucraina între 1941 şi 1944. Ce putem spune? Că, adică, România ar fi fost putere ocupantă, PE când, după 1944, URSS le-ar fi … eliberat … Se ştie prea bine, după cum a intrat şi in legendă, după principiul ”Davai cias, davai palton!”
Ruşine pentru un istoric care încă n-a aflat că Basarabia este teritoriu românesc, care s-a unit cu ţara prin hotărârea Sfatului Ţării încă în 1918, astfel că, in fond, după raptul teritorial brutal al URSS din 1940, în 1941-1944 cu adevărat eliberată de trupele române!
Dvs., Stimate Domnule Preşedinte, aţi dat deja dispoziţie pentru crearea Comisiei de studiere şi apreciere a crimelor comunismului, care deja activează destul de intens, iar în competenţa ei intră şi perioada celui de-al doilea război mondial. În atare context, mai mult decât sigur, constituirea unei noi comisii se dovedeşte mai mult decât sigur inoportună. Căci, cu adevărat, cui i-ar trebui o comisie care să dubleze activitatea unei alte comisii deja activă?
Mai ales că, slavă Domnului, se ştie prea bine că Dvs. personal cunoaşteţi bine istoria românilor, astfel că ”iniţiativele internaţionale” (în fapt, internaţionaliste) ale lui Sergiu Nazaria trimit la copilării de doi bani, ceea ce înseamnă că ele n-au nici o şansă de izbândă, reuşind în vreun să vă inducă în eroare.
Şi, mai mult decât atât, componenţa comisiei propusă de Sergiu Nazaria este lipsită de temei ştiinţific şi raţiune. De ce oare Comisia propusă de dânsul ar trebui sa fie una ”internaţională “? Cel puţin, dacă ar, cu adevărat, internaţională. În lipsa totală a vreunui specialist de prestigiu internaţional, trebuie să reţinem că, în fond, Comisia sugerată are în vedere aproximativ 75% evrei din cele mai diverse ţări, vreo 10% afiliaţi şi cel mult 15% specialişti oneşti. Cu o atare majoritate este lesne de presupus cum s-ar impune “concluziile ştiinţifice” dorite = falsuri şi teorii abracadabrante!
Este cazul să evidenţiem că a sosit momentul în care Sergiu Nazaria ar trebui să înţeleagă că a apus era internaţionalismului proletar, că, sub un alt aspect, pretenţia unei “comisii internaţionale” îi înjoseşte pe specialiştii în istorie şi drept din Republica Moldova şi din România … În adevăr – Vă întreb şi mă întreb – DE CE OARE istoria noastră ar trebuie s-o scrie un Rabinovici sau un Zucherman ? CUM ANUME au dovedit ei că sunt profesionişti mai de seamă ori … mai aleşi în istoria românilor decât, să zicem, specialiştii noştri?

În sfârşit, la urmă dar nu cea mai puţin importantă problemă, Sergiu Nazaria, după modul în care a avansat propunerile pentru componenţă „Comisiei”, atestă categoric cât a rămas de străin de domeniul istoriei contemporane … De ce? Pentru că, în afară de foarte puţine excepţii, el a propus pe CINE NU TREBUIE, pentru a ignora PE CINE TREBUIE! Ce-ar rezulta, în aceste condiţii, altceva decât un VERITABIL TURN BABEL, iar nicidecum un for ştiinţific?
Iată de ce cred să se impune, cu toată seriozitatea, să ne întrebăm: CE URMĂREŞTE ACEST DOMN?

2 aprilie 2010
Cu deosebită preţuire,
Alexandru Moraru,
istoric-arhivist şi publicist