Paştele este sărbătoarea pe care eu o respect cel mai mult, îmi place cel mai mult, şi culmea, de Paşte se bea cel mai mult alcool. Aşa că vineri, după ce am terminat ce mai aveam de făcut, am plecat cu vărul, verişoara şi un vecin acasă, în drum spre Moldova.
Ne-am pornit cam pe la 5:30 seara din Bucureşti, am reuşit să eludăm multe ambuteiaje, dar nu am scăpat de altele. Stăteam pe bancheta din spate, o împărţeam cu vecinul şi cu bagajele mari care erau pline cu haine de iarnă, borcane goale, haine murdare şi cărţi citite pe care vreau să le las acasă. Verişorii mei sunt mai tăcuţi, vecinul – foarte obosit, dar când am ajuns prin Buzău s-a trezit şi a început să ne prezinte oraşul, de parcă ar fi satul său natal, dar dintr-o altă viaţă. Verişorul a crezut că el a făcut aici liceul, dar adevărul că a avut o dragoste mare cu o tipă din Buzău. Nu intru în detalii, dar mi s-a părut foarte interesant să cunoşti şi alte oraşe decât cel în care locuieşti, şi cel mai frumos să le cunoşti prin intermediul prietenilor.
Buzăul este un oraş frumos. Se zice că Muntenia se termină la McDonald’s-ul din Buzău, acest oraş fiind împărţit în două, unul populat de moldoveni şi altul de munteni. Persoanele care locuiesc acolo nu prea îi au la inimă pe moldoveni, lucru afirmat şi de vecinul meu, care cunoaşte mai bine ca mine din experienţă personală. Moldovenii (unde intră şi basarabenii) nu sunt văzuţi bine în România, şi nu-mi dau seama de ce.
Am ajuns în vamă la români, unde am stat puţin, chiar dacă era numai un cordon, în schimb la moldoveni erau vreo 3 rânduri şi am pierdut cam vreo oră. A fost un fel de bun venit acasă, mai ales după cum arăta toaleta moldovenească după vama Sculeni. În Moldova am reuşit să adorm pe drum, chiar dacă avem şosele boţite. Am ajuns acasă pe la 2:30 rupt de oboseală.
M-am trezit pe la 8 şi mi-am intrat în drepturile mele de fermier, legând via, săpând în grădină şi mâncând plăcinte. Este foarte bine acasă când în marea parte a anului stai într-un oraş aglomerat şi zgomotos. Posibil să nu mai vreau să mă întorc, dar o să mă plictisesc repede într-un oraş mic.
Paşte fericit şi să mergeţi la sfinţit pasca. Eu în fiecare an merg, iar acest an nu o să fac excepţie.