Dovada morţii şi învierii Lui Isus Hristos

Este bine cunoscut  faputul că religia Islamică nu crede în moartea şi învierea Domnului Isus. Coranul neagă (şi totodată prevesteşte) moartea jertfitoare a Domnului Isus Hristos(Sura 4:157) 
În articolul de azi aş vrea să privim împreună la cîteva dovezi clare ale morţii şi învierii Domnului Isus Hristos. Te rog fierbinte, nu citi acest articol doar ca să găseşti ceva pentru a a contra-argumenta, ci permite  Lui Dumnezeu să-ţi vorbească.
Ca să înţelegem mai bine aceste adevăruri, este nevoie să privim mai întîii la:

Cum a avut loc moartea Domnului Isus(din perspectiva Bibliei)

Pe cînd ieşeau afară din cetate, au întîlnit pe un om din Cirene numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.Cînd au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: ,,Locul căpăţînii“, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, cînd l -a gustat, n’a vrut să bea. Dupăce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: ,,Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.“ Apoi au şezut jos, şi -L păzeau.  (Evanghelia după Matei 27:32-36)

Deci din textul de mai sus, înţelegem că Isus Hristos a fost răstignit pe o curce. Dacă privim în istorie vom înţelege că în imperiul Roman răstignirea pe cruce, era unul dintre cele mai ruşinoase pedepse. Domnul Isus Hristos a avut parte de o moarte ca aceasta. Şi aşa cum o spune Biblia, anume El a murit şi nu o altă persoană  în locul Lui. El a fost pus în mijlocul celor ce săvîrşeau fărădelege, între tîlhari, pentru ca să plătească pentru păcatele noasre. Dar să vedem care sunt dovezile că Isus Hristos a murit anume în acest fel şi nu în altul? Să le luăm unca cîte una, pe rînd.

1. Dovada nr.1- Semnele de pe mîini şi picioare
Domnul Isus Hristos a avut martori nu numai atunci cînd a fost răstignit, ci şi martori după ce a înviat. Printre primii oameni care au fost martori ai învierii Lui au fost uncenicii Săi. Totuşi unul din ei,

Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cînd a venit Isus.Ceilalţi ucenici i-au zis deci: ,,Am văzut pe Domnul!“ Dar el le -a răspuns: ,,Dacă nu voi vedea în mînile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede.“ După opt zile(de la înviere), ucenicii lui Isus erau iarăş în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe cînd erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le -a zis: ,,Pace vouă!“ Apoi a zis lui Toma: ,,Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune -o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.“ Drept răspuns, Toma I -a zis: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!“ ,,Tomo“ i -a zis Isus, ,,pentrucă M’ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n’au văzut, şi au crezut.“ Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne cari nu sînt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentruca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezînd, să aveţi viaţa în Numele Lui.

Se pare că şi astăzi există “fraţi” ai lui Toma necredinciosul…! Toma n-a vrut să creadă pînă ce nu a văzut semnele din mîinile şi coasta Domnului Isus. El ştia că dacă Isus Hristos a fost răstignit şi apoi a înviat, atunci trebuiau să existe ceva semne pe trupul Lui care să adeverească că El este Hristosul răstignit şi nu o nălucă, sau un duh. Atunci cînd a văzut şi a pipăit rănile rămase de la cuiele bătute în mîini şi picioare, Toma a exclamat unul dintre cele mai adînci adevăruri despre Domnul Isus Hristos. El a zis : “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Toma a văzut semnele răstignirii Lui şi aceasta l-a făcut să creadă. De fapt nu numai Toma a văzut, ci toţi ceilalţi ucenici care L-au văzut după moarte. Însă doar Toma a avut nevoie de o atingere, ca să creadă. Ce faci tu, dragul meu? Te comporţi ca şi Toma? Domnul Isus a zis că este mai “ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut!” Nu vreai să fii unul din ei?

2. Dovada nr.2: Semenele morţii Lui Isus au rămas pe trupul Lui pentru totdeauna
Isus Hristos, este Mielul Lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul cînd L-a văzut a strigat: “Iată Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29) Vreau să ţii minte acest lucru, şi anume că Domnul Isus Hristos de multe ori în Biblie este numit “Mielul”. De ce? Pentrucă El este Mielul care a fost adus ca jertfă curată şi nepătată, pentru păcatele noastre. Ţine minte acest adevăr în timp ce vom privi la următoarele versete din Scripturi care ne arată că semnele răstignirii Lui Isus au rămas pînă în veşnicii.
Apostolul Ioan, a fost răpit în duhul şi Dumnezeu i-a făcut de cunoscut vremurile sfîrşitului. Versetele de mai jos, descriu evenimentele ce ţin de vremea sfîrşitului.

Apoi am văzut în mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinlăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi. Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: ,,Cine este vrednic să deschidă cartea şi să -i rupă peceţile?“Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pămînt, nici supt pămînt, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. Şi am plîns mult, pentrucă nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea. Şi unul din bătrîni mi -a zis: ,,Nu plînge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei. Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrîni, am văzut stînd în picioare un Miel. Părea jungheat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, cari sînt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimese în tot pămîntul. El a venit, şi a luat cartea din mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie.Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută şi potire de aur, pline cu tămîie, cari sînt rugăciunile sfinţilor. Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: ,,Vrednic eşti tu să iei cartea şi să -i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt!“ (Apocalipsa 5:1-10)

După mii de ani de la răstignirea Sa, Mielul Lui Dumnezeu, Isus Hristos, încă mai părea înjunghiat. Acum El nu mai era înjunghiat, ci doar părea a fi.  Adică cu alte cuvinte, semnele morţii Lui au rămas pînă în veşnicii. Nu numai Toma şi ucenicii au văzut aceste semne, ci şi noi toţi, cînd ne vom înfăţişa în faţa Lui vom vedea semnele suferinţei Lui pe trupul Său. Aceste semne, sunt mărturia acelei răscumpărări pe care a făcut-o Domnul Isus Hristos prin însăşi jertfa trupului şi sîngelui Său. Şi aceste semne, adeveresc acum şi în veşnicii, că anume El şi nu un altul, a murit pe crucea de la Golgota.

3. Dovada nr.3: Martorii
Persoana despre care vorbeşte Coranul că ar fi fost răstignită în locul Domnului Isus, n-a înviat. Şi aceasta n-o neagă nici Coranul. Despre această persoană nu se mai spune nimic. Însă pe de altă parte, Biblia accentuiază că anume Isus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, născut prin fecioara Maria a murit şi a treia zi a înviat. Deci, conform celor scrise în Coran, Isus, în momentul cînd vroiau să-L răstignească, a fost luat de Dumnezeu la cer(Sura 4:158), şi se va întoarce doar în ziua judecăţii. Dar ce facem atunci cu mărturiile celor ce L-au văzut viu după 3 zile de la răstignire? Cine sunt aceşti martori? Aşa cum am citit deja mai sus, primii martori ai învierii Lui, au fost ucenicii. Dar numai aceştia sunt toţi martorii? Să vedem ce ne spune Scriptura:

V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S’a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.După aceea S’a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă s’a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s’a arătat şi mie(apostolul Pavel). Căci eu (Pavel) sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.(1Corinteni 15:3-9)

Mai mult de 500 de fraţi au fost martorii învierii Domnului Isus Hristos. De aceea dragul meu, este cu neputinţă să negi mărturia acestor oameni. Ei l-au văzut, L-au auzit şi unii chiar L-au şi pipăit, şi s-au încredinţat că El este Hristosul răstignit şi înviat.  

4.Dovada nr.4: Vieţile noastre schimbate
Capitolul 15 din întîia epistolă către Corinteni(1Corinteni 15) este dedicat în întregime morţii şi învierii Domnului Isus Hristos. Să vedem ce ne mai învaţă acest capitol:

Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor? Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n’a înviat. Şi dacă n’a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră. Ba încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L -a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază. Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n’a înviat.Şi dacă n’a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre, şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.(1Corinteni 15:12-20)

Adevărul morţii şi învierii Domnului Isus Hristos, a fost dintodeauna un motiv de dezbateri mari. Sunt încă multe alte dovezi care demonstrează moartea şi învierea Lui. Dar dacă nu vreai să crezi aceasta, orice dovadă pe care nu aş aduce-o eu,o poţi contra-argumenta, argumente  care de multe ele nu costă nimic. Totuşi este un argument pe care nu-l poate nimeni neglija şi nimeni absolut nu mi-l poate nega. Pentrucă acest argument, este însăşi viaţa mea. Poţi să negi multe alte dovezi, dar pe aceasta nu o poţi. Viaţa mea schimbată de Domnul Isus Hristos este o mărturie vie şi răsunătoare că El a murit, a înviat, S-a înălţat şi acum este viu în vecii vecilor. Dacă Hristos n-ar fi murit şi n-ar fi înviat, Biblia spune că nu ar fi fost posibilă această schimbare. Pentrucă Pavel zice: “dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre, şi prin urmare şi cei ce au murit  în Hristos, sînt pierduţi”. Dar Hristos, nu numai că a murit, ci a şi înviat.  Sfînta Scriptură spune că El este pîrga(primul rod) al celor adormiţi(morţi). De aceea Pavel spune despre sine tot în capitolul acesta:

Prin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Şi harul Lui faţă de mine n’a fost zădarnic (1Corinteni 15:10)

Prin ceea ce suntem astăzi, demonstrăm cu putere lumii întregi că Hristos a murit şi a înviat! Ştiu cum am fost şi stiu cum am devenit. Am fost un om pierdut care rătăceam în păcat, însă prin credinţă în moartea şi învierea Lui, am devenit o făptură nouă, cu un caracter nou şi o inimă şi minte nouă. Sunt ce sunt doar datorită Lui!

Gîndeştet-e singur:
Dragul meu, de ce crezi că Domnul Isus a ales ca semnele cuielor Să rămînă pe trupul său pentru totdeauna? Ştii de ce? Pentruca în ziua judecăţii, cînd vei fi judecat pentru necredinţa ta în El, anume aceste semne îţi vor demonstra că El şi nu altul a murit în locul tău pe cruce, dar tu ai neglijat jertfa Lui prin necredinţă…
Ai văzut 4 dovezi care arată clar moartea şi învierea Lui. Ce alegi să faci acum? Continui să respingi, să cauţi să închizi şi tu gura celor ce provăduiesc aceste adevăruri ca preoţii din Israel (Faptele Apostolilor 4), sau te vei preda în mîina Celui care te-ai iubit şi a dat tot cea avut mai scump pentru răscmpărarea ta?
Alegerea îţi aparţine!