Tot stând pe veranda casei îl urmaresc deseori pe gradinar. De fapt grădinarul, Dismas se numește, este prima persoana locală cu care am comunicat aproape zilnic. E un om foarte cumsecade și muncitor. La un moment dat am decis să încep vorba. Așa am ajuns sa comunicăm în fiecare zi.
Am aflat ca este din celălant capăt al țării. E dintr-un satuc care este la graniță cu Burundi, lângă un râu care izvorăște din lacul Tanganika(unul din cele mai faimoase lacuri din Africa). Băștinașii din satul lui obișnuiau să plece la cumpărături în Burundi, traversând râul. Dar acolo a fost război recent așa că ei nu se mai duc.
Mi-a zis ca-și vizitează locurile natale o dată la 2-3 ani căci e foarte scump drumul. Ca să ajungă în satul lui călătorește 4 zile la rând, 2 zile cu trenul și 2 zile cu autobuzul. Are 4 copii- 3 feciori și o fiica. Cel mai mare are 25 de ani, iar cel mai mic 10 ani. Soția gătește mâncare, nu lucreaza căci nu cunoaște engleza. El a invățat la școala din sat, a făcut 4 clase. A absolvit școala primară în 1962, anul în care Tanzania a devenit țară independentă. Din păcate, nu a avut șansa să studieze engleza la școală. A invățat engleza de la un prieten a cărui fiică se ducea la
școala și apoi când venea acasă îi povestea ce a învățat la lecțiile de engleza în ziua aceea. Mi-a zis că îi este mai ușor să vorbească decat să citească în engleza. Sotia lui nu cunoaste engleza, deci
nu-si poata gasi un serviciu. Limba localnicilor e Kiswahili. Ca să lucrezi servitoare trebuie să cunoască cât de cât engleza. El a incercat să-i găseasca vreun job, dar fără succes. Tot de la el am aflat că în ziua de azi copii învață engleza la școală, incepând cu nivelul primar. Sistemul școlar este gândit în așa fel că în fiecare an trebuie să dai examen și dacă primești o notă trecătoare treci la nivelul următor. Spre deosebeire de Moldova mulți copiii inceatează să frecventeze școala din cauza nereușitei la
învățătura. Dar dacă treci de examene poți să ajungi până la universitate. In opinia lui Dismas, dacă ai diplomă de universitate atunci este usor să-ți găsești serviciu.
Tot Dismas mi-a zis că lucrează la grădina acestei case de 30 ani. El are 53 de ani. A văzut multe familii care au
locuit în casa aceasta.
Mi-a zis ca locuieste undeva departe de casa noastra si in fiecare zi îi ia 2 ore ca să ajungă la serviciu(adică la gradina lui). Locuiește atât de departe din motiv că, chiriile prin regiunile adiacente peninsulei sunt foarte scumpe. Pentru chiria unei camere trebuie să plătești 300 de lei pe luna(75 de RON). Și el are nevoie de 2 camere, deci 600
lei( 150 de RON). Este prea mare suma pentru salariul lui.
L-am întrebat ce mancare gatesc de Paște. Mi-a zis că în zile de sărbătoare soția lui gătește orez cu carne. Nu pot să-și permită să mănânce orez în fiecare zi, căci este prea scump. Kilogramul de orez costă 10 lei (2,5 RON), iar carnea 50 lei (12,5 RON- Noi plătim cu mult mai scump pentru același orez, nemaivorbind de carne). Pentru masa de sărbătoare are nevoie de 200 de lei (50 RON), suma care este foarte mare în opinia lui. Când l-am întrebat ce beau de sărbători, mia- zis că doar de sărbători își permit să se alinte cu apă minerală.
I-am povestit de tradițiile noastre, că noi vopsim oua și avem carne de miel pe masă. Ei nu au așa ceva.
Așadar, sus capul, o ducem mai bine decât în Africa.