/Pastorala Papei de la Bîk Laie Întîiu, comentariu tendenţios/
Bula din Joia Săptămînii Mari e una deosebită. Tema este una «la zi»: 7 aprilie, căci şi atunci au fost patimi. Aşa crede Papa. Eu unul zic că e vorba de un tipic exemplu la ceea ce se numeşte mintea cea de pă urmă a moldoveanului. Mai simplu — handicapul străbun. La N. Dabija el constituie aproape un an. Adică ceea ce trebuia să facă acu un an, face azi. Ba o mai şi face pă erou-deşteptul.
Chiar şi cronologia la care insistă e cu bună ştiinţă schimonosită. Din punctul meu de vedere N. Dabija rămîne un învinuit /nu doar bănuit/ pentru evenimentele din 7 aprilie. Am spuso deja pe 17 aprilie. La ora 12 aproximativ, pe 7 apr, Dabija aştepta ceva în PMAN. El, care e cunoscut în «ţărişoară» /îi aparţine această noţiune/, care are Forum cu 200000 de adepţi, dintre care lesne de presupus mulţi erau prezenţi la eveniment, putea să meargă la Preşedinţie să calmeze spiritele, să-i protejeze pe tinerii fără experienţă de provocatori. Nu a făcuto; aştepta răbdător încheierea «revoluţiei» acolo, în piaţă /a avut grijă şi de alibi/, pentru a ieşi printre primii la microfon cu declaraţii gen «comunismul a căzut».
În consecinţă: are dosar la mine. Pentru înaltă ticăloşie. Pentru coruperea politică a mai multor generaţii. Etc. Nu-i pronunţ însă eu sentinţa— Cronos o va face. Desigur la Judecata finală, dar şi în istorie, peste 10-20 de ani.
Iurie Ţurcanu
PiS. Apropo. Materialul meu de pe Curaj din aceea zi , ora 11:30, în care avertizam despre iminenţa provocărilor, care a fost scos, apoi iar postat, la moment e lipsă. Are cineva grijă să nu ne descurcăm în evenimentele acelei zile blestemate. Pentru confirmare vezi materialul de pe 17 aprilie, care deocamdată nu a dispărut.
PiiS. Ca să fie clar, nu mă leg de om din neavînd ce face. Şi nu neg că anumite afirmaţii din Bulă corespund adevărului. Dar sunt alterate, au întîrziat. Că e scenariu se vedea cu ochiul liber pe 7 aprilie, dimineaţa… Cînd Laie Daibîja aştepta răbdător în piaţă o revoluţie făcută de alţii, dar pă care el să pună primul mîna. Că-aşa-i la noi, la boi — pentru rimă… Rezultatul acestei atitudini /şi din partea altor lideri «buni»/ e simplu de prevăzut: puţini tineri vor mai merge în timpul apropiat la astfel de fapte… Tot mintea cea de pă urmă…
PiiiS. Cum s-a numit «revoluţia»? Ruşii i-au zis de «mărar», graţie eroinei moldovence cu cetăţenie izraelită Nataşa Morari. Eu, după efectele ei, aşi propune să-i zicem « a ghimpilor». La unii roze şi lalele şi portocale, la noi doar ghimpi — asta-i soarta noastră, care s-a configurat şi în aceea — repet — blestemată zi..