Se pare că scandalul în jurul proaspătului demisionat Cociorvă s-ar putea să fi fisurat mai mult sau mai puţin AIE-ul. Încă nu se ştie dacă vom avea anticipate, dar partidele oricum trebuie să stea de veghe şi să nu permită adversarilor politici să le fure electoratul. Cam asta s-a întâmplat zilelele trecute, când prestaţia neinspirată a deputatului PLDM, Vitalie Nagacevschi, a dat evident câştig de cauză lui Chirtoacă şi Ghimpu, sau PL-ului.
Nu ştiu de ce, dar Nagacevschi se încăpăţânează să ne tot explice că albul nu e negru, că secretele lui Polichinele trebuie păstrate pentru a nu prejudicia anchetele lor echidistante şi obiective. Înţeleg că el este de formaţie jurist, dar nu poţi prosti o societate întreagă. Dacă oameni concreţi, ONG-urile strigă în gura mare că un demnitar sau altul e compromis până în măduva oaselor şi nu-şi merită funcţia, nu poţi face abstracţie de scandalul produs de catindatul compromis, indiferent dacă noua configuraţie strică târgul încheiat între anumite forţe politicie care şi-au împărţit funcţiile şi sferele de influenţă. Este imposibil să-ţi păstrezi credibilitatea dacă insişti s-o faci pe deşteptul cu prelegeri academice în faţa poporului, care, aşa simplu cum este, nu se lasă minţit de justificări gen “Să nu prejudiciem mersul anchetei”.
Chirtoacă şi Ghimpu şi-au “jucat cartea” şi au reuşit evident să câştige simpatiile multor potenţiali electori indecişi. Pentru că societatea s-a săturat să tot audă răspunsuri evazive a la Nagacevschi, promisiuni diplomatice, amânarea la nesfârşit a unor răspunsuri clare şi tranşante privind rezultatele anchetei. Difuzând imagini inedite din timpul protestelor din 7 aprilie 2009, Ghimpu şi Chirtoacă, chiar dacă “au prejudiciat ancheta”, aşa cum susţine Nagacevschi, urmărind şi un scop mercantil şi meschin (asta e politica, ce să-i faci), au satisfăcut orizontul de aşteptare al publicului larg. În sfârşit, au fost expuse nişte scene şi figuri care pot revărsa mai multă lumina asupra evenimentelor de anul trecut, ajutându-ne să înţelegem cine au fost adevăraţii agresori, organizatori şi asasini.
Sincer să fiu, nu-mi mai pasă de trăinicia Alianţei. Prefer ieşiri populiste şi politicianiste ce “prejudiciază ancheta”, politicieni care scot gunoiul din casă informându-ne măcar o dată pe an despre jocurile din culise, atunci când le convine lor, decât unitate indestructibilă a unor partide aliate care sunt gata să ne mintă în cel mai josnic mod, numai să-şi conserveze privilegiile.