…deaceea eu sunt idealist. Pentru a nu fi ca lumea.
Voiam să scriu despre idealism, care la noi e lipsă totală şi nu de ieri, dar în conformitate cu sloganul meu preferat (nu fă azi ceea ce poţi face mîne) am tărăgănat. Şi iată un comentator – Sergiu – mă cheamă la temă: Ce cred eu despre Grigori Perelman?
În linii mari – cred că este nu doar un mare matematician, este un mare om, o adevărată personalitate (nu VIP!). Pentru neiniţiaţi: Perelman a refuzat pînă acum mai multe premii, acum refuză premiul mileniului oferit pentru demonstrarea unei ipoteze a lui Poincare. Rezultatul este fundamental nu doar pentru topologie (ramură a matematicii), ci şi pentru cosmologie, se încearcă a răspunde la întrebările cu referire la structura Universului. Întrun fel se confirmă ipoteza că acesta reprezintă o sferă patrudimensională.
Ce prezintă omul Grigori Perelman? Moldoveneşte vorbind şi pă scurt – un năuc. De la nauka. Căci la moldoveni/români “…dacă ai cumva iluzii eşti pierdut/ Şi eşti ridicol” ( Mi Emi). Iluzii aici în sensul de idei. Este o temă mult vehiculată de sărmanul idealist Mihai, pomenit între pragmaticii bucureşteni. Dar şi unii ruşi cred că e vorba de boală, căci nu e normal să refuzi dolarii pentru care atîta lume îşi vinde ţară şi suflet şi orice! Dacă e boală, îi zice idealism. Şi nu e primul Grigori cu aşa diagnostic. A mai fost unul Pitagora, altul Isus, un al treilea Mihai… Sunt doar cîteva exemple. Nu am început cu Adam şi nu termin cu cinejii…
Grigori al nostru e certat cu toată lumea, inclusiv cu breasla matematicienilor. Iarăşi nu este primul – number 1 breslei din a doua jumătate a secolului 20 – Grothendieck – la fel a boicotat mediul academic din SUA pentru relaţiile prea strînse cu anumite structuri ale statului. Perelman a plecat de la prestigiosul institut “Steclov”, articolul prin care a devenit celebru nu a fost după tipic publicat întrun jurnal de specialitate, ci pe internet.
Am o părere aparte despre fenomen: este vorba de manifestări în sfera Spirituală. Grigori Perelman este în opinia mea un Mare Spirit. Acelaşi lucru l-am spus despre Mihai Eminescu, cu accentul dublu: 1) el nu a fost încă valorificat la noi; 2) el nu trebuie confundat cu Grigore Vieru şi alţii, care, cu tot respectul, sunt din altă sferă – cea a culturii.
Este firească întrebarea: e rus sau evreu? Presupun că se identifică rus. Şi ar fi bine să se ştie că şi ruşii sunt idealişti, nu doar evreii. Şi ar fi fost bine să ne fi molipsit de această boală de la ei. Şi, aici mă repet din necesitate, americanii la fel sunt mari idealişti. Pragmatici ei sunt în relaţiile cu noi…marii pragmatici.
Iurie Ţurcanu
PiS. Mi-a părut bine să-l aud şi pă Strîmbeanu Andrei criticînd pragmatismul. Nu ţin minte însă din parte-i vreo manifestare de idealism…
PiiS. Atunci cînd se vorbeşte de Spirit apare asociaţia uzuală – mănăstiri, biserici etc. total fals! De la o vreme (sec 14) spiritualitatea a ocolit aceste instituţii, găsindu-şi locul în societate.