SFÂNTA SPOVADĂ

Învăţătură

Păcătuim cu toţi, căci sîntem slabi si aplecaţi spre rău. În nemărginita sa bunătate Domnul nostru Isus Cristos a rînduit Sacramentul Pocăinţei, prin care ni se iartă păcatele săvîrşite după botez. în ziua glorioasei sale învieri, el a dat Apostolilor si urmaşilor acestora din Sfînta Preoţie puterea de a ierta păcatele, spunînd: „Primiţi pe Duhul Sfînt! Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate şi în ceruri şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute şi în ceruri".
Ca să primim iertarea păcatelor prin Sacramentul Pocăinţei se cere:

1. Să ne cercetăm cugetul înainte de spovadă, amintindu-ne cel puţin de toate păcatele de moarte si numărul lor.
2. Să ne căim sincer cel puţin de toate păcatele de moarte.
3. Să luăm hotărîrea de a nu mai păcătui.
4. Să mărturisim preotului cel puţin toate păcatele de moarte şi numărul lor.
5. Să împlinim pocăinţa dată de duhovnic.


Înainte de spovadă
Mă întorc cu umilinţă la tine, Doamne Isuse Cristoase, după ce te-am părăsit de atîtea ori prin păcatele mele, căci la cine să merg dacă nu la tine care eşti viaţa şi mîntui-rea noastră? Dacă tu mă vei respinge, cine mă va primi? Dacă tu mă vei osîndi, cine mă va ierta? Mă hotărîsem să nu mai calc poruncile tale şi să mă feresc de orice păcat. Dar cît de nestatornic am fost! Am urmat pornirile mele rele şi m-am îndepărtat de tine. Pri-veşte-mă, Doamne, cu milostivire, cum l-ai privit pe Petru, care s-a lepădat de tine. De ţi-aş putea arăta durerea mea tot cu atîtea lacrimi de căinţă ca şi el! Nădăjduiesc în mila ta, bune Isuse, căci ea întrece răutatea mea.
Nu mă alunga dinaintea feţei tale, ci fă să aud cuvintele pline de mîngîiere: „Ţi se iartă păcatele tale! Cred, Doamne, că prin sacramentul pocăinţei mi se vor ierta toate păcatele şi-mi vei reda harul sfinţi tor pe care l-am pierdut. De, aceea voi mărturisi cu smerenie păcatele mele preotului, locţiitorul tău, ca să primesc prin el dezlegarea ta.
Binevoieşte, Doamne, să-mi dai harul ca să mă spovedesc bine. Luminează-mă ca să-mi aduc aminte de toate păcatele săvîrşite cu gîndul, cuvîntul şi cu fapta. Mişcă-mi inima ca să urăsc toate păcatele şi să mă căiesc sincer de ele. Întăreşte-mi voinţa ca să mă hotărăsc a mă feri de. azi înainte de orice păcat şi a nu te mai supăra niciodată. Amin.

Cercetarea cugetului
Aminteşte-ţi cînd ai fost ultima dată la spovadă. Gîndeşte-te dacă n-ai uitat, sau n-ai ascuns de bunăvoie vreun păcat de moarte şi dacă ai împlinit pocăinţa dată. Cercetează-ţi cugetul cu ce ai păcătuit împotriva porunci-
lor Iui Dumnnezeu şi ale Bisericii. Te poţi folosi de următoarele întrebări:

Poruncile lui Dumnezeu
Porunca întîi: Credinţa şi rugăciunea.
M-am rugat dimineaţa şi seara? M-am gîn-dit de bunăvoie la altceva, cînd mă rugam? Am crezut tot ce ne învaţă Sf. Biserică? M-am îndoit de vreun adevăr de credinţă? Am primit vreun sacrament în biserici necatolice? Am citit cărţi oprite? De cîte ori? Am crezut în farmece şi descântece? Am luat parte la şedinţe spiritiste? Am citit sau am cerut să mi se citească în cafea sau cărţi?
Porunca a doua: Numele sfinte.
Am folosit fără nevoie numele lui Dumnezeu, al sfinţilor, sau al lucrurilor sfinte? Am înjurat de Dumnezeu, sau de lucruri sfinte? De cîte ori? Am blestemat? De cîte ori? Am jurat fără trebuinţă sau strîmb? Am împlinit făgăduinţele făcute lui Dumnezeu?
Porunca a treia: Zilele de duminică şi de sărbătoare poruncite. Am lipsit din vina mea de la sf. Liturghie în zilele poruncite? De cîte ori? Am lipsit din vina mea de la o parte însemnată din sf. Liturghie? De cîte ori? Am rîs în biserică? Am vorbit fără trebuinţă? Am lucrat în zilele poruncite, fără un motiv grav? De cîte ori? Am poruncit altora să lucreze? De cîte ori?
Porunca a patra: Ascultarea.
Am ascultat de părinţi şi învăţători? Am fost obraznic şi încăpăţînat faţă de ei? I-am supărat sau mîniat? M-am ruşinat de ei? I-am vorbit de rău? I-am batjocorit? I-am înjurat? I-am bătut? De cîte ori? M-am rugat şi părinţii şi mai mari mei?
M-am îngrijit de copii? I-am păzit de prietenii rele? Am avut grijă să-şi îndeplinească obligaţiile religioase? Le-am dat pildă bună? I-am îndemnat cumva la păcat? Le-am dat hrană, îmbrăcăminte? Am fost prea îngăduitor sau prea aspru cu ei?
Porunca a cincea: Dragostea de aproapele.
Am înjurat pe alţii? Am rîs de alţii? M-am certat? M-am bătut? Am avut ură pe cineva? Mai am încă? Am dorit rău cuiva? Am îndem-
nat pe alţii la păcat? De cîte ori? Am rănit sau ucis pe cineva? Am avut gînduri şi dorinţi de răzbunare? M-am răzbunat pe alţii? Am vătămat sănătatea prin lăcomie în mîncare sau băutură? prin fumat, dans şi sport fără măsură sau citind cărţi rele? Am dat exemplu rău altuia? Am provocat dezbinare între alţii? Am trăit în dezbinare în căsătorie? Am blestemat pe alţii? Am comis avort? De cîte ori? Mi-am - expus viaţa, sănătatea fără vre-un motiv serios? M-am expus pericolului de a păcătui? Sînt hotărît să mă feresc pe viitor de aceste ocazii?
Porunca a şasea şi a noua: Necurăţia.
M-am gîndit de bunăvoie la lucruri necuviincioase? De cîte ori? Am dorit să văd lucruri necurate? Sau să fac lucruri necurate? De cîte ori? Am privit cu plăcere păcătoasă tablouri, desene, imagini indecente; piese de teatru sau filme imorale? Am privit cu dorinţi păcătoase trupul meu sau al altora? Am ascultat cu plăcere glume, anecdote, cîntece, povestiri murdare? Am spus eu însumi de acestea? Am luat parte la petreceri uşuratice,necuviincioase? Am citit reviste sau cărţi imorale? Le-am dat şi altora să le citească? Am păstrat la mine cărţi, reviste, ilustraţii pornografice? Le mai am încă? M-am îmbrăcat în mod decent? Am făcut singur sau cu alţii fapte necurate? De cîte ori? Am întreţinut legături nepermise cu alte persoane? Am îndemnat sau i-am învăţat pe alţii să facă fapte necurate? Am păstrat fidelitatea conjugală? Am fost incorect în relaţiile conjugale? Nu m-am ferit să am copii? De cîte ori?
Porunca a şaptea şi a zecea: Furtul; dorinţa bunului aproapelui.
Am furat: bani (cîţi ?), lucruri (cam în ce valoare ?) dela săraci, din biserică, dela locul de muncă? Am păgubit pe altul? în ce măsură? Am înşelat pe altul prin joc, fraudă, sau altfel? Am dat înapoi lucrul străin însuşit de mine? Am îndreptat greşeala făcută de alţii prin înşelăciune? Am fost risipitor? Am fost sgîrcit şi nemilos faţă de săraci? Mi-am plătit datoriile? Nu am reţinut pe nedrept din leafa lucrătorilor? Am îndemnat şi ajutat pe alţii să fure? Am rîvnit pe nedrept la bunurile altuia? Nu am neglijat datoriile stării mele? Nu am lucrat superficial sau din neglijenţă? Porunca a opta: minciuna şi vorbirea de rău. Am minţit? Am păgubit pe cineva prin minciuni? în lucruri mari? De cîte ori? Am pîrît pe nedrept? Am vorbit de rău? Am vorbit de alţii? Am calomniat? Am păgubit pe alţii prin vorbe rele? în lucruri mari? De cîte ori? Am îndreptat paguba? Am restabilit cinstea batjocorită prin bîrfă sau calomnie? Am gîndit rău despre alţii?
Poruncile Bisericii
Postul. Am mîncat carne vinerea şi în zilele oprite? Din vina mea? De cîte ori? Am postit în zilele de post? Am oprit pe alţii să postească? De cîte ori? Am silit pe cineva să mînînce carne în zilele oprite? De cîte ori?
Spovada şi Împărtăşania. M-am spovedit şi împărtăşit în timpul sfintelor Paşti? Am împiedicat pe cineva să-şi împlinească această datorie?
Ajutarea Bisericii. Am contribuit, după obiceiul locului şi posibilităţile mele, la întreţinerea Bisericii? Am dat obolul meu din dragoste faţă de Dumnezeu şi sfînta sa Biserică ?

Păcatele capitale
Mîndria. Am fost încrezut, mîndru, ambiţios? Am dispreţuit pe alţii?
Sgîrceriia. Ara fost sgîrcit? Am fost risipitor? Am avut grijă ca familia să nu ducă lipsă de cele necesare traiului? Mi-am plătit datoriile?
Minia. Am fost mînios? M-am supărat fără motiv? M-am răzbunat?
Lăcomia. Am luat pe ascuns de ale mîn-cării? Am mîncat sau băut peste măsură? De cîte ori?
Pizma sau invidia. Am pizmuit pe alţii? M-am bucurat de răul altuia? M-am întristat de fericirea altuia?
Lenea. Am fost leneş? Am omis, din lene, rugăciunile şi alte îndatoriri religioase? Am fost conştincios în îndeplinirea îndatoririlor stării mele?


Căinţă şi Propunere
(Spune, din toată inima, actul de căinţă, pag. 40)
Doamne Dumnezeule, care m-ai creat şi m-ai păstrat piuă în clipa aceasta, cît de nerescunoscător am fost faţă de toate binefacerile tale! în loc să te iubesc, te-am supărat şi necinstit prin păcatele mele. îmi dau seama cît rău am făcut, părăsindu-te pe tine, Părintele meu prea bun. Mă căiesc de toate păcatele mele şi aş voi să nu le fi făcut vreodată.
De acum înainte, cu ajutorul harului tău, mă voi feri de ele, stăruindu-mă să duc o viaţă sfîntă şi nepătată.
Mîntuitorul meu, Isuse Cristoase, tu m-ai iubit atît de mult, încît ţi-ai vărsat şi singele pe cruce, ca să mă răscumperi din păcate, iar eu te-am răsplătit cu supărare şi întristare. Am nesocotit suferinţele tale şi le-am reînnoit prin păcatele mele. Mă arunc în genunchi la
picioarele tale şi te rog fierbinte să-mi ierţi rătăcirile. Urăsc din tot sufletul şi din toate puterile mele orice păcat şi voiesc să mă feresc de tot ce te-ar mai putea întrista pe tine, scumpul meu Mîntuitor!
Sfîntule Duh, prin păcat am necinstit trupul şi sufletul meu pe care le-ai ales drept locuinţă şi te-am alungat de la mine. Merit să fiu pedepsit, dar tu, Doamne, iartă-mă după nesfîrşita-ţi îndurare. Plîng pentru păcatele mele şi sînt lsotărît să nu le mai fac.
Urăsc, Doamne, toate păcatele mele, pentru că prin ele te-am supărat pe tine, care eşti atît de bun şi vrednic de iubire! Te voi iubi de azi înainte din tot sufletul şi vreau să nu te mai mînii vreodată. Amin.


Mărturisirea păcatelor
Lăudat să fie Isus Cristos! (Preotul răspunde: În vecii vecilor. Amin.)
Mărturisesc lui Dumnezeu,, atotputernicul şi Sfinţiei Voastre, părinte, păcatele mele.
M-am spovedit acum.... (spune cînd te-ai spovedit ultima dată).
De atunci am făcut următoarele păcate.
(Mărturiseşte sincer păcatele şi răspunde la întrebările duhovnicului. Apoi spune:)
Mă învinuiesc şi de păcatele de care nu-mi amintesc, cer iertare de la Dumnezeu, iar de la Sfinţia Voastră, părinte, pocăinţă şi dezlegare.
(Ascultă îndemnurile duhovnicului şi ţine minte pocăinţa dată. Aşteaptă pînă cînd capeţi dezlegarea şi preotul îţi spune: „Lăudat să fie Isus Cristos" Răspunzi: „În vecii vecilor. Amin").


După spovadă
Doamne Isuse Cristoase, prin meritele, preasfintei Fecioare Măria şi ale tuturor sfinţilor te rog să primeşti cu bunăvoinţă spovada mea. Bunătatea şi îndurarea ta să împlinească toate lipsurile mărturisirii mele.
Îţi mulţumesc, Doamne, din adîncul sufletului, că, scăpîndu-mă de lanţurile păcate-
lor, ai mîntuit sufletul meu, spălîndu-1 în sîn-gele tău prea scump şi îmbrăcîndu-1 din nou în harul sfinţilor.
Mă întorc cu umilinţă la tine, bune Isuse, şi-ţi mulţumesc că m-ai curăţit de păcat. Numele tău să fie binecuvîntat, căci nu alungi pe nimeni de la tine, oricît de păcătos ar fi, ci primeşti din nou în rîndul copiilor tăi pe toţi cei ce se căiesc de greşelile lor. Recunosc, bune Isuse, mila ta faţă de mine şi mă consfinţesc Inimii tale prea sfinte. Ajută, te rog, slăbiciunea mea, ca să nu uit vreodată marea ta milostivire, şi să nu mă mai despart de tine prin păcat. Aprinde-mi inima de dragoste către tine, ca să pot spune cu apostolul Pavel: „Cine mă va despărţi de dragostea lui Cristos?"
Prea bune Isuse, te iubesc din toată inima şi din tot sufletul meu, pentru că eşti nesfîr-şit de bun şi vrednic de iubire! îmi pare rău, că te-am supărat prin păcatele mele şi mă hotărăsc cu tărie să nu mai păcătuiesc. De acum înainte vreau să-ţi slujesc cu'statorni-cie şi credinţă şi cu ajutorul harului tău să mă păstrez în starea de har sfinţilor. Ajută-
mă să-mi ţin hotărîrile, să-mi îndrept viaţa şi să rămîn statornic în bine pînă la sfîrşitul vieţii mele. Amin.
(Împlineşte pocăinţa dală de duhovnic).
Primeşte, Doamne, cu îndurare pocăinţa dată de duhovnic, pe care o unesc cu îndestulările ce ţi Ie-a adus Fiul tău prea iubit. Domnul nostru Isus Cristos, ale preasfintei Fecioare Maria, şi ale tuturor sfinţilor. Amin.