Dan Puric, citat de EVZ, spune că “Ţăranul român nu avea nutriţionist”. E îndeobşte cunoscut că pentru dl. Puric ţăranul român este etalonul suprem. Ţăranul român nu circula cu automobilul, ţăranul român mulgea vaca manual (sau, mai sonor: vaca cu mâna), ţăranul român nu umbla-n adidaşi, ţăranul român nu cunoştea contracepţia, iar avorturile le făcea în casă (BOR nu e atât de restrictivă în acest aspect ca surata ei BRC). Probabil că logica asta câmpenească poate fi împinsă până la absurd: ţăranul român nu avea nevoie de fitness la sală (ci îl executa la locul de muncă, natural) și se lipsea benevol de medicamente (câtă vreme era verde ştevia), de drept de vot, de proprietate (pentru că la noi feudalismul, în forma lui original-ciocoiască, a supravieţuit, bine merci, şi-n primele 2 decenii ale secolul XX); nu era defel lacom, producea atâta cât consuma, iar ce-i rămânea dădea sărmanilor.

Nici nu-i erau necesare țăranului cele înșirate mai sus! El îşi împărţea viaţa - în viziunea paradisiac-elegiacă a d-lui Puric - între  ogor, biserică şi câmpul cu flori, unde mirosea în neştire garofiţe şi papucul doamnei. 
"Ţăranul român nu avea nutriţionist"? E uşor de explicat de ce: abia dacă se hrănea!