Sună dur, da? Vi s-au şi umplut ochii de sânge când aţi citit titlul? Dar, la o adică, ce va scandalizat atât? Că doar ăsta este argumentul principal al adepţilor religiei în şcoli: imoralitatea copiilor noştri.
Ni se spune că părinţii nu fac faţă responsabilităţilor lor, deşi nu se prea aude de decăderi în masă din drepturile părinteşti. Cu toate acestea, soluţia care se oferă este nu responsabilizarea părinţilor, ci substituirea funcţiilor lor cu ore de “educaţie moral spirituală” în şcoli. Învăţătoarea este a doua mamă, aşa se spune pe la noi?
Ceea ce se propune, de fapt, este ca şcoala să-şi asume rolul pe care în mod normal trebuie să-l îndeplinească părinţii. Iar în lipsa lor – tutorii şi curatorii, aşa că mai slăbiţi-mă cu argumentul “părinţii-au-plecat-la-italia-şi-au-lăsat-odraslele-de-capul-lor”. Nimeni nu a anulat tutela şi curatela, ca modalitate alternativă de protecţia a copiilor fără părinţi alături.
O vorbă înţeleaptă spune aşa: кесарю кесарево, слеварю – слесарево. Nu văd o problemă să meargă copiii la ore de religie în şcolile duminicale, împreună cu familia. Familia, nu statul, este cea, care trebuie să decidă asupra educaţiei moral spirituale a copiilor săi.
Problema adevărată este că noi, moldovenii suntem lenoşi şi proşti. Noi, cei care vrem aceste ore de religie în şcoală folosind argumentul moralităţii, sperăm că altcineva, numai nu noi, se va ocupa de problemele noastre şi de copiii noştri, şi “va face din ei oameni”.
Nouă ni-i lene să mergem cu copiii duminica la slujbă, la biserică. Nouă ni-i mult mai comod să vină biserica la dânşii, în şcoală. Iar noi duminica vom dormi până la 12.00.
Acuşica eu o să vă dezamăgesc. Nimeni, niciodată, nu va face din copiii voştri oameni morali, dacă nu o veţi face chiar voi, prin exemplul vostru. Care poate să fie umplut de conţinut religios, sau poate să nu fie, căci nu toţi creştinii sunt oameni morali, şi nici nu toţi ateii sunt imorali.