…sunt nevoit să mă repet. Scuze, celora care au înţeles dintro dată, dacă asemeni există. În afară de toate Iulea mai e şi lipicioasă; ştiam acest lucru, dar am dorit sincer să scap de ea, să nu merg mai departe. Dar iată-mă potopit de un noian de comentarii, unul ca unul. Pentru tineri este un exemplu cum se închidea gura pă vremuri. Ieşea un coleg, un elev, un muncitor, un intelectual şi-şi dădeau cu părerea, după comandă desigur. Nu era examinat cazul în fond. Exemplu de serviciu: Soljeniţina ne cital, no osujdaiu. Era normal ca cineva să descrie faptele Iulei, în speţă cele legate de protestele contra articolului 13. Intenţia, ca regulă, a fost una nobilă. Mijloacele şi consecinţele sunt importante şi ele au fost ignobile la sigur. Pentru tinerii, care au învăţat de la lele doar demagogia, repet situaţia de atunci. Parlamentul condus de tovarăşul Iulei, anume Piotr Kirilovici Lucinschi a făcut schimbarea respectivă, întroducînd
limba moldovenească în Constituţie.
La începutul protestelor Kirilîci a făcut afirmaţii dure la adresa l. române în faţa studenţilor.
În timpul manifestaţiilor s-a înteţit propoganda legionară şi ele au finalizat cu un marş legionar al crucii în frunte cu Iulea. Peliculele au fost “furate” de la V Bucătaru.
Ulterior Iulea a trecut la un discurs internaţionalis, l-a susţinut pe Kirilîci în alegeri şi a primit drept recompensă exilul la Consiliul Europei. Desigur a fost drerptul ei la alegerea unui anumit preşedinte. Şi eu nu cred că Snegur era/este mai bun ca Lucinschi. Modul cum a procedat este fraudulos însă. S-a avîntat în competiţie nu pentru a învinge, ci doar pentru a-l…cum se zica la noi pe Snegur.
Acum dînsa întinde mîna spre sufletele noastre, a copiilor noştri mai ales, o face pă liderul spiritual.
În linii mari astea-s faptele. Lipsesc “paginile galbene”, care nu mă interesează şi pe care le cunosc doar “după ureche” şi sumar.
Iarăşi mă repet. Scriitura mea are şi scop experimental. Am atacat dur Biserica Ortodocsă Română – cea mai de cinste instituţie a românilor /după sondaje/. Nimani nu a reacţionat. O ating pă careva Iulea şi sar atîţea căţei/luşe la mine. Dar şi dulăi şi javre de serviciu.
Ce-au învăţat inşii de la profă? Să scuipe obraznic sub anonimat şi la comandă în oameni despre care nu cunosc absolut nimic. Nu a fost combătută nici o afirmaţie a mea, nici s-a încercat!
Iurie Ţurcanu

PiS. Tănase uneori are dreptate, alteori furnizează şi informaţie bună. În numărul de azi aflăm un moment interesant cu Kirilîci. Cît de român este deţinătorul medaliei Mihai Eminescu /România nu RM!/ şi tovarăşul lelei în cauză. Dar contextul “fueghian” nu-mi place. L-am prins cu un mic furtişag, nu mai are şanse să se reabiliteze în faţa mea.
PiiS. Am fost tentat să-mi revendic nişte merite la modul serios. Nu e cazul însă şi în glumă dau două. Primo nu sunt istoric, nici specialist în comunismul ştiinţific /ca N. Costin, Gicu Slabu şi alţi “deputaţi buni din primul parlament democratic”/. Pentru a mă delimita de ei semnez uneori “nedoctor în neştiinţe”. Şi secundo: sunt matematician, nu mare, dar matematician totuşi! Nu gazetar şi filolog ca Teleleu şi atîţea alţii!