Acum vreo câteva zile am intrat rapid într-un hipermarket să fac niște cumpărături. M-am învârtit printre rafturi, încercând să aleg ce am nevoie și m-am îndreptat spre case. La o coadă, lângă o casă alăturată, două domnișoare mi-au atras imediat atenția . În mod evident, fetele voiau să atragă atenția tuturor. Erau îmbrăcate de parcă ar fi ieșit la o țigară pe banca din fața căminului studențesc. Pantaloni sport, pantofi, un hanorac și gata! Cum aproape de acest magazin sunt câteva licee și căminele universitare, am presupus că sunt studente sau eleve. Pardon, basarabence. Anume basarabence. Vorbeau tare. Așa să le audă toți oamenii.

- Fa, și fași cu Tolic? Mai aștepți? - Ei, fa, nici nu știu! Am să-i dau diseară un „zvanoc” să văd și „ganește”… - Iaca „bâc”! Tu șî așa ești „talkovaia” așa că nu te prosti! Dă-l „n…hui”! Am reprodus o bucată din „dialogul” celor două fete. Ca să nu uit că au început să vorbească o limbă păsărească, o amestecătură de cuvinte românești, rusești și o parte care nu există nici într-una din aceste limbi. Mai rău e că râdeau ba de o femeie din fața lor care avea părul vopsit, ba de un moșneguț. Mi s-a făcut atât de rușine! O rușine cruntă pentru ele și pentru nivelul lor de cultură. Pentru că oamenii din jur le priveau cu dispreț și milă. Ele reprezintă eșecul unei societăți „moldovenești multiculturale și plurilingve”. Mă întreb cum de au ajuns să studieze în România și ce anume s-a schimbat la ele din momentul în care au ajuns la Suceava? Care este raționamentul după care se ghidează și continuă să fie atât de… înapoiate? Ce vor să dovedească prin acest limbaj colorat, distorsionat? Consider că din moment ce alegi să vii, ca student, să studiezi în România, accepți din start și faptul că tu trebuie să te conformezi cu societatea în care vrei să te integrezi, că nu vii cu propriile reguli, ci le accepți pe cele deja existente. Mi-e rușine de rușinea altora care mai bine ar fi rămas în satele Moldovei și ar fi lăsat ocazia și șansa de a studia în România altor elevi/studenți care merită cu adevărat. Sunt indignată, iar dacă nu am dreptate, veniți voi cu argumente contradictorii!

Lilia Cazacu