In kiki riki miki…. Miine am pretestare si uitasem deja…Inca la istorie…oh God…
Numai ce mi-am dat seama… Vin din bucatarie unde m-am pus sa fac putina ordine asa ca miine sa fiu libera sa stau cu prietenele pe care am de gind sa le invit la o ceasca de cafea sau un pahar de vin, nu conteaza…Important e ca or sa vina 
Spalind vesela am auzit la radiou, pe care il ascult o data in an, un cintec, si asa mi-a placut o fraza din acesta… cind ma eliberez il caut si vi-l arat. Dar cred ca l-ati mai auzit, fraza cu pricina e ” nu ne-am nascut in locul potrivit”.
Si iata ca stau si ma gindesc, de ce naiba eu in plina tinerete treb sa stau cu nasu-n carte ca sa am medie buna, ca sa intru la buget la univer, ca acolo sa mai zubresc vreo 4 ani, ca sa-mi iau diploma si, cu dinsa in mina tot sa zic blin, nu m-am nascut in locul potrivit! Nu exagerez fiindca stiu ca asa si o sa fie. Multi asa patesc. Nu ca nu gasesc de lucru, gasesc, dar muncesc pe la Italia sau chiar aici pentru o bucatica de piine…ca caii… (Asta in cazul daca nu ai cumatri, tatici si mamici pe unde trebu’) Si asta tot fiindca nu ne-am nascut in locul potrivit? Pe naiba!…
Cind o sa se shimbe ceva la natiunea noastra vesnic in suferinte? a? Asa cum am luat istoria la bac, stiu citusi de putin cum sta treaba cu moldovenii in istorie…Si nu am observat sa fi trait noi macar o mica perioada cit de cit bine…ba turci, ba rusi, ba romani…Stiu ca problema e in noi, nu-mi spuneti ca stiu foarte bine…dar…
Cind dracu o sa ne ridicam din genunchi? Cind?
Hai ca am fost si eu in PMAN de 7 aprilie, si am stigat ca o nebuna “jos comunistii ! “ si tot asa…
Da degrab se face un an… Noua si celor care au suferit in special in acele zile ni se va pune monument…Si oricum, tot in rahat raminem…nu…nu merge…chiar nu merge…
Ma duc mai bine sa termin cu ordinea.Si imi pun niste muzica clasica, pe bune! Ca nu de alta, dar daca mai aud vreun cintec pe la radio sau in playerul meu care o sa-mi reaminteasca ca nu m-am nascut in locul potrivit, atunci o sa explodeze blogul meu de cugetari pe seama acestei teme.
iata si cintecul cu pricina:
au revoir.
