Babelor,
Să vedem care-i situaţia: stau întinsă în pat cu minunăţie de laptop pe genunchiul stâng (pe cel drept îl ţin întins, pentru că se pare că asta este singura poziţie în care pot prinde wirelessul vecinilor) şi nişte căşti albastre în urechi. De ce albastre? Pentru că sunt mai bune. Căştile duc într-un mp3-player în care cântă Bjork (Pneumonia, de pe Volta).
Asta-i tot, o să întrebaţi?
Păi, în principiu cam da. Asta, şi faptul că în cap mi se învârte un gând pus acolo de DulceDeea, şi în care este vorba despre moarte şi despre sex.
Pe scurt: Deea zice că ne gândim prea puţin la moarte şi prea mult la sex. De fapt zice mai mult, dar nu mă pricep să fac sinteze, cum de altfel nu mă prea pricep nici la antiteze, aşa că voi băga aici doar o teză.
În primul rând, habar n-am la ce se gândeşte restul lumii. Dacă-i întreb, de obicei oamenii îmi răspund sau că le e foame, sau că să cobor maşina de pe călcâiul lor, sau că ce-a mai făcut Boc, etc. Poate că sunt cu toţii tâmpiţi, sau poate că nu; nu contează, pentru că eu vă voi spune la ce mă gândesc eu tot timpul.
Eu tot timpul mă gândesc la sex, pentru că cam asta fac de obicei; ştiţi cum e: vezi un băiat frumuşel pe stradă şi strigi “Alo, puştiu’!” şi el se întoarce şi se îndrăgosteşte subit de tine şi vă amuzaţi două zile şi două nopţi, după care îl dai afară şi îi strigi altuia “Alo, puştiu’!”. Şi tot aşa, non-stop sau aproape non-stop (mă rog, dragele mele, voi de ce credeaţi că n-am mai scris de trei zile?).
Dar eu tot timpul mă gândesc şi la moarte. Adică stau cu puştiul respectiv în pat şi-mi zic: dacă o să fie un cutremur? Dacă o să vină un val gigantic să ne spulbere pe toţi? Dacă steaua aia care se vede atât de frumos din balconul meu este de fapt un meteorit care se îndreaptă spre biata noastră planetă? Dacă îmi cade un avion în cap? Dacă mă omoară un nebun? Şi tot aşa.
Însă când fac sex nu mă gândesc la moarte, că ar fi lugubru.
Şi care-i concluzia? Că facem sex ca să scăpăm de moarte. Că ne uităm după cururi de bărbaţi ca să nu ne uităm după ticăloşi cu cuţite între dinţi. Că măsurăm din ochi circumferinţa unui antebraţ ca să nu ne imaginăm cum cădem într-o gură de canal.
Iar concluzia concluziei este ce babă deşteaptă sunt eu, ceea ce nu este tocmai o noutate, dar merită spus din când în când. Ba poate chiar foarte des.
Vă pup,
Rhetta

  • Surorile Marx