Poliţa de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Avem nevoie de ea?

Ceea ce m-a determinat să postez acest articol, este intensitatea cu care în ultimul timp, creşte nemulţumirea cetăţenilor, vizavi de calitatea serviciilor medicale prestate şi de comportamentul anti-uman din partea colaboratorilor instituţiilor medicale de stat faţă de noi, cetăţenii simpli „asiguraţi” de stat, dar tot din banii noştri. Fiecare dintre noi deseori a auzit plîngeri precum că, stînd la coadă pentru consultaţie la un doftor oarecare, cu poliţa în dinţi, nu reuşeşti să primeşti cam nimic. De îndată cum scoţi o cupiură roşietică sau maro, devii pacient VIP. Nu mai zic nimic de situaţia în care ai nevoie să fii internat. Poţi muri pe coridoare şi să nu le pese la nimeni!
De nenumărate ori îmi pun o întrebare: de ce eu, cetăţean liber al acestui stat, să nu-mi aleg de sine stătător instituţia medicală la care să mă tratez în cazul în care am necesitate? De ce eu, fiind angajat al unei instituţii private, trebuie lunar să arunc în caznaua Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină (CNAM), sute de lei? În cei 5 ani de cînd sunt angajat, le-am donat peste 10 mii de lei în acest sens. Sincer, nu am avut necesitatea de a mă adresa la medic. Însă recent, simţind o viroză, am mers repejor la o clinică privată, am achitat o taxă (100 lei) şi am primit un tratament la nivel. Oare cît de constituţională este Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, dacă eu sunt constrîns prin Lege să plătesc statului bani, pe care (atenţie!), nu-i utilizez! Şi acuma despre bugetul CNAM:
conform Raportului de activitate al CNAM pentru anul 2008 (mai fresh nu este la ei pe site) aceştia au înregistrat pe parcursul anului 2008 acumulări de 2 688 701,7 mii lei (aproape 3 miliarde!!!). În acest raport deloc nu este clar cum au fost utilizaţi aceşti bani, însă în rezultatul controalelor efectuate de către Curtea de Conturi s-au constatat cheltuieli neargumentate în sumă totală de 2538.8 mii lei. M-a mirat enorm şi suma de 758,0 mii lei cheltuită pentru serviciile prevăzute spre realizarea proiectului de promovare a modului sănătos de viaţă şi reducere a riscului de îmbolnăvire, adică tipărire de pliante, publicitate întru promovarea unui mod sănătos de viaţă. PARADOXAL: Statul, tot din banii noştri, promovează ceea, ce în mod normal, ar trebui să fie finanţat de stat, dar nu din banii mei. Eu cel puţin NU AM NEVOIE de această publicitate, de pliante etc.
Pînă la urmă, avem noi oare dreptul moral, să utilizăm cel puţin parţial, o dată pe an, banii pe care îi donăm statului?

P.S. Recent, pe Facebook, am solicitat opinia unui fruntaş ai tovarăşilor comunişti, care nu demult a fost mare şef pe la Guvern, vizavi de sistemul acesta de asigurare medicală obligatorie. Dumnealui este de părerea că ar fi necesară divizarea acestor contribuţii, inclusiv şi într-un sector privat, poate la preţuri mai mici. La întrebarea mea, de ce în 8 ani (!!!) nu au făcut asta, mi-a răspuns cu jale: „Am încercat.... dar mi s-a zis – mai tîrziu...”