Copilul se joacă în linişte cu un fular. Îl flutură în sus şi în jos. Stă pe holurile şcolii şi aşteaptă să sune la clasă. Copilul blond, cu ochii albaştri - are 13 ani şi este clasa a 6. Chiar în acele momente, pe lângă el trece învăţătoarea furioasă. Ea este căruntă, cu ochii injectaţi de sminteală. Vino până la mine, îi spune. Copilul se duce, nu ştie ce-l aşteaptă. Învăţătoarea furioasă îi zmulge din mâini fularul, il pliază în două şi începe să-l lovească. Îi dă cu sete peste mâini, peste cap, mai ales peste cap.
Copilul se apără, strigă de indignare - nu a făcut nimic pentru care să merite bătaia. Mai tare ţipă, însă, pentru că a fost lovit în ochi, iar acesta îl doare rău. Scapă din mâinile învăţătoarei furioase şi fuge în clasă. Învăţătoarea cu care are ore îl trimite la medic - să vadă ce are la ochi. Medicul lipseşte, ochiul se învineţeşte dintr-un minut în altul. Copilul este trimis acasă - pur şi simplu. Acasă ochiul este vânăt, vânăt. Părinţii sunt speriaţi. Ce ai păţit, îl întreabă. Printre lacrimi, copilul explică. Părinţii sună la şcoală. L-am bătut pentru că lovea alţi copii cu fularul, a fost răspunsul şocant.
Părinţii vor face plângere la procuratură, părinţii vor sesiza ministerul educaţiei. Părinţii vor dreptate. Cât de copil… Sărmanul a primit astăzi lecţia vieţii sale. El a aflat astăzi că Moldova este o ţară de rahat, că sistemul de învăţământ se bazează pe umilire şi bătaie. Copilul ştie că în ochii unei nenorocite nu reprezintă nimic. Vânătaia nu îi va întuneca privirea, îi va deschide ochii. Va vedea că ţara în care s-a născut este o gaură neagră în care dispare bunul simţ, omenia, respectul reciproc şi demnitatea. Sunt scârbit la maximum de ţara în care există asemenea învăţători ţicniţi. Spitalul de nebuni plânge după ei. Hai, sictir! Promit să urmăresc desfăşurarea anchetei. Nu de alta, dar vreau să mă conving a mia oară de faptul că încă un funcţionar va fi acoperit de sistem.