Citind un comentariu hamos /adică cu ham-ham, a unei javre, deci/ m-am convins odată în plus: suntem, dle, din daci! Fiindcă ne place să căluşăm şi acceptăm să fim căluşaţi. Jocul Căluşarii nu este legat de cai, de călăritul cailor, a iepelor mai ales, ci de căluş. Cel trimis sol la Zamolxis avea căluş — este o ipoteză pe care o accept eu.
Am fost totdeauna contra căluşării, cu atît mai mult în era INTENET-ului obiceiul de a închide cuiva gura este un atavism. De mirare că aşa ceva e posibil, se încurajează pe de o parte, pe de alta nu sunt mulţi cei care se opun acestui curent. Deci nu voi tăcea chiar dacă ştiu dictonul cu păsărica. Or, eu sunt cioară bătrînă şi croncănesc şi voi croncăni, cu orice preţ, din principiu!
Asta e!
Istoria se repetă, nu se repetă — este o temă vehiculată pă plai. Chiar dacă se repetă la moldoveni este dejeaba, fiindcă suntem nişte repetenţi incorijabili şi nu doar la istorie, ci la viaţă în genere. Astfel lecţia primită de la lelea Iulea nu ne-a fost de învăţătură şi iată că dînsa pregăteşte o nouă lecţie, de fapt un curs întreg. Lelea se pune pă post de lider spiritual al plaiului. Are şi argumente. Nu a pus ea mîna pe Mircea Eliade /şi atîţea alţii!/? Nu a călătorit prin Tibet, Himalaia, Atos tot cu mîna lungă şi mereu întinsă spre mai mult şi mai mare? Nu are adepţi /ca toţi adepţii bigoţi şi neintelegenţi/ în massmedia noastră, care să o promoveze? Întrun final — nu are ea bani? Peste toate — acest public de pă plai, care e total zăpăcit şi îl prosteşte oricine are mijloacele necesare.
Astăzi lelea Iulea întinde mîna la sufletele noastre, la cele mai tinere în special. Şi noi suntem cu lecţia precedentă neînvăţată! Vai nouă! Ne va prosti o dată în plus… Experienţa, dle, practica care… vorba ştiută..!
Am neglijat şi sfatul lui Nietzsche, referitor la hoţii de buzunar. Dar aici e lucru serios; cazul e penal, fiindcă sufletele nu sunt furate de flori de cuc! Cu ele ceva se va face, cel puţin îşi va lăţi Iulea imperiul.
Mă consider cu tema, boierescul adică, făcută.
Iurie Ţurcanu
Pis. Se cerea citarea Scrisorii a patra, nu o am la îndemînă, dar ciclul nu se încheie aici.
Piis cu aviz. Intenţionez deschiderea noii rubrici: Ce mai nou în ţara lui Ghimpu-vodă? Ce ziceţi?
Piiis. Că proşti mai suntem! Atîta euforie cu sîrma Ghimp-ată, care era un anacronism pur şi simplu. La ce sîrma, dacă avem Cortina? Ruseşte şi popular ar suna mult mai bine. Las cititorului exerciţiul traducerii.