S-a intimplat ceva cu noi.. deseori vezi aceata inscriptie in oras pe postere cu o imagine a unui biet caine care a fost batut sau chiar ucis (nu e clar ce anume).
Mergeam pe strada Varlaam, e mai putin aglomerata, deci mai usor de mers. Iubesc sa merg pe jos. Deseori merg pe jos chiar daca as putea lua un transport. Doar mergand pe strada imi place sa meditez, astfel si distanta impreuna cu timpul se scurge fara ca sa observi. Ma indreptam spre parcul central, acolo trebuia sa ma intilnesc cu 2 prieteni… sa bem o bere. Impreuna suntem foarte veseli.
Ma gandeam ce buna ar trebui sa fie berea castigata de mine intr-un pariu inca la capionatul european. Am pariat cu Dima cine va castiga in semifinala: Rusia sau Spania… Spania a castigat tot campionatul iar eu doar o bere pe care urma azi s-o savurez cu dubla satisfactie.
Cand ajunsesem aproape de Parcalab, vad un caine nergu care mergea tantos, mindru. Era teritoriul sau. Se luase din urma mea sa ma latre. Nu ma tem de caini. Deobicei merg mai departe nici nu ma intorc spre ei, sunt sigur ca din urma nu vor musca. De data asta nu a fost asa. Am simtit o muscatura din urma la picior. Indata, plin de minie m-am intors si mi-am facut vant sa-l lovesc macar cu piciorul, dar nu l-am ajuns. M-a lasat in pace si a fugit. In acel moment mi-am facut impresia ca si-a implinit visul sa ma muste si a plecat fericit.
Sunt multi oameni care se tem de caini, doar nu toti sunt gata ca mine sa fuga din urma lui ca sa se razbune, sau sa-i arate un gest psihologic ca acesta sa inteleaga ca nu face sa te pui in poara. De asta si ma intrebam, oare citi oameni au suferit sau o sa mai aiba de suferit pina ce statul va lua masuri.
In ultimii ani vad tot mai multi caini vagabonzi in oras, care se fac tot mai rai si totodata aud tot mai des despre umanism precum ca trebuie sa fim oameni, sa ocrotim animalele, in special cainii vagabonzi…