Dacă ești un emigrant român în Italia și ai o urgență și te pune păcatul să te adresezi instituțiilor consulare române din țara respectivă, ei bine, cam asta te asteptă: Pentru început vei da peste un call center mereu ocupat, și un serviciu e-mail în care ți se va răspunde evident când au ei chef, ce, au ei cumva ore de lucru de respectat? Răspunsul deseori care îl vei primi la solicitările tale via e-mail va fi cel potrivit pentru o Poștă de cartier desigur nu pentru un Consulat încât la urgența ta ți se va spune cea ce ei nu pot face nu cum ar putea să te ajute. Profesionalism ZERO!
De exemplu în cazul unei probleme, subliniez URGENTE, cu data de expirare a pașaportului, te poți alege cu un asemenea răspuns:
Consulatul: Din pacate pasapoartele nu mai pot fi prelungite. Acum au intrat in vigoare noile pasapoarte biometrice.
Sezione Consolare dell’Ambasciata di Romania, Via del Serafico 69/75, 00142 ROMA
Punct.
Cetățeanul român, atunci, care se aștepta la o gură de aer din partea autorităților căror singur scop de existență pe acest glob e sprijinirea propriilor săi concetățeni, ce poate să facă? Nu-i rămâne decât să piardă o zi de lucru pentru a merge personal la Consulat să se informeze „cum poate SOLUȚIONA propria sa urgență”. Deci să se informeze. Ajunși în fața Consulatului suni la un interfon, la care îți va răspune surpriza surprizelor ghici cine? Un italian într-o română de plâns de îți vine să te întrebi ”și cu tine ce-i mă”? Încerci să te împaci cu tine însuți îți iei inima-n dinți și îi explici că ai o urgență. Ce răspuns crezi că ai puitea primi? ”Telefon, Fax sau Internet” (se refera evident la programare). Mai sunt nevoie de alte comentarii? Desigur tu insisti si ii explici de Urgentă, poate italianul nu e in simbioză cu limba română. Atunci poți primi răspunsuri de genu ”Nu urgente la consulat”. Tu te întrebi, cum ”nu urgente” și insiști, asta în situația în care tu te afli la gardul din fața consulatului, lângă interfon, iar italianul îți vorbește din interior, la poartă, cum vorbea bade Vasile odată.
Miscare proastă însă, pentru că așa făcând sunt mari șanse ca la Consulatul țării tale italianul să se enerveze și să te lase să vorbești singur ca „boul la poartă nouă”, după cum zice zicala. Tu totuși ai o urgență, trebue să ceri informații, vii de departe, ai pierdut o zi de lucru. Și atunci decizi să faci unicul lucru care ți-a rămas de făcut să sari gardul ambasadei cu gândul că pășești în propria ta țară și, mai important, să ceri informații. Ei bine, în consulatul țării tale poți fi luat pe „sus” de un italian, în orarul de lucru a Consulatului și să fii amenințat cu dosar penal. Aici intră în scenă un mare idiot al misiunii diplomatice românești, unu pe nume Suciu, un moșneag român (cică) care nu se înțelege ce funcție ocupă și care mimează faptul c-ar avea un rost pe lumea asta. Acest ratat cu mentalitate de comunist îți va confirma vorbele italianului de mai de vreme: ”Nu există urgențe la consulat”.
Frățioare cam asta te așteaptă…
[...]După cincisprezece ani de comunism in care principala preocupare a sistemului a fost eradicarea valorilor morale si spirituale care au prins contur la umbra monarhiei, mai ales in perioada interbelica, nu putem pretinde ca aceasta stagnare si involutie morala sa ne faca sa ne schimbam peste noapte.[...]Nu poti sa-i ceri maistrului de la uzinele 23 August care si-a crescut copiii (generatia noastra) subtilizand diverse subansambluri sa inteleaga ca era gresit sa fure atunci. Trebuia sa traiasca, nu? [...]La fel cum nu poti sa-i explici lui Adrian Nastase ca nu se face o spaga de milioane de euro la fiecare privatizare si ca un prim ministru ar trebui sa fie un exemplu de corectitudine. Atitudinea politicienilor fata de resursele statului nu e altceva decat atitudinea urii de clasa proletare care devalizeaza si incendiaza conacele rusilor albi. Doar ca statul suntem noi. Comunismul ne-a scos asta din cap. Si cercul vicios se invarte ca un carusel intr-o zi de primavara. [...]
Textul e preluat de pe blogul lui Tudor Chirilă, și îl voi folosi pentru a da o explicație față de comportamentul și atitudinea umilitoare, batjocoritoare ai funcționarilor din Consulatul român de la Roma.
După cum spuneam în articolul anterior, cetățeanul român cu urgență care s-a adresat Consulatului după ce a încercat toate căile legale pentru a obține o minimă de informare în cele din urmă a sărit gardul ambasadei pentru a ajunge la ghișeu să ceară lămurire, binențeles în orarul de lucru a secției consulare. E de subliniat că cetățeanul cu pricina nu dorea soluționarea pe loc a problemei sale ci doar să se informeze, deoarece cetățeanul în cauză nu avea nici un act românesc la el.
Practic după ce cetățeanul român, la solicitările sale de urgență, a primit răspunsul ”Telefon, Fax sau Internet” ( deci astea 3 cuvinte la o cerere de urgență) și a fost apoi părăsit ca un câine în fața consulatului de către paznicul over 40, italian, Romeo, acesta dintâi a decis în cele din urmă să sară gardul Consulatului.
Stau și mă întreb, oare cât de normal e să te adresezi Consulatului român de la Roma și să-ți răspundă un paznic italian cu 8 clase (vă asigur nu glumesc) care abia vorbește româna și italiana când o mestecă o transformă în dialect roman??!
O dată sărit gardul Consulatului, in orarul de lucru a acestuia, vine animala de macaronar, Romeo, care între timp văzuse cetățeanul prin videocamere și ieșind afară începe să-l ia pe „sus” să-l trântească de pereți, să-l insulte, fără să se mai uite că cetățeanul care solicitase sprijin de urgență de mai de vreme e defapt un tânăr de 20 de ani, care nu opune rezistență, neînarmat, care strigă ”SUNT CETĂȚEAN ROMÂN”. Într-un final macaronarul se trezește la realitate și după ce zguduise înadeajuns cetățeanul român care se afla de acum în incinta consulatului, deci la el în țară, începuse interogatoriul.
În general o bună parte din funcționarii italieni sunt amabili și disponibil, dar nu Romeo, probabil frustrat că pâinea care și-o câștiga păzând poarta Consulatului zi de zi vinea chiar de la români. Vă dați seama ce umilință.
După ce broscarul începuse interogatoriul abia acum apare primul funționar român, către care Romeo se adresează cu ”domnu Suciu”. Suciu, după cum am scris în articolul anterior, e un over 50, bine îmbrăcat, la costum și cravată. Practic nu s-a înțeles ce rost are acest individ în structura Consulatului dar se presupune c-ar fi responsabilul cu securitatea încât a fost prima persoană informată de către Romeo de episod. Cetățeanul român, care între timp a fost băgat în cămeruța paznicului, departe de văzul lumii, e acum supus la întrebările lui Suciu: ”Ce-ai căutat mă acolo? Te-am pus eu să sari gardul? Romeo, ia chiamă carabinieri să-l aresteze și scrie o declarație cum că te-a agresat, iar eu am fost martor. Așa îți va trece pofta să mai sari gardul ambasadei. Acum scrie o declarație cu cea ce-ai făcut altfel chiar chem Carabinierii”
Cetățeanul român refuză să scrie declarația justificânduse că nu a făcut nimic și că gestul său se datorează unei cereri urgente de informatii negate, solicitând chiar el intervenția Carabinierilor. Și acum încep amenințările lui Suciu de parcă n-ar fi auzit nimic: ”Nu vrei să scrii declarația? Acum te vei alege cu dosar penal și sfârșești la pârnae. Romeo chiamă carabinieri”. Desigur cetățeanul se speriase și încercă să-l convingă pe Suciu că gestul său era unica modalitate de a obține vreo informație. Suciu nimic: ”Acum vin Carabinieri și sfârșești la pârnae”.
Întrebare: oare Suciu, în funcția pe care o deține, nu reprezintă el oare Statul Român? Dar cine e defapt Statul într-o democrație? Probabil de aici naște neînțelegerea care a avut loc între cetățeanul român și Suciu. Trebue să i se amintească lui Suciu că Statul Român sunt cetățenii, incluziv cei care împinși de disperare sar gardul Consulatului. Statul nu mai înseamnă Partidul Comunist. Dacă acest lucru i-ar fi fost clar lui Suciu, probabil atitudinea sa către cetățeanul de rând s-ar fi schimbat, din una de superioritate, de securist care să împingă orice român care se adresează la consulat să tremure în fața sa, să stăe cu capul plecat, să suporte condiții umilitoare la coadă la așteptare, într-o atitudine de colaborare, de înțelegere.
Acum sper să fie clar de ce 20 de ani de la revoluție sunt încă puțini pentru o nouă Românie. Trebue să piară din sistem orice rămășiță de mentalitate comunistă pentru a spera la un viitor normal pentru țara asta.
Într-un final au ajuns și Carabinieri, care cum au ajuns au și plecat. Cât de patetic ar fi fost pentru Consulatul Român să denunțe un cetățean de-al său care îi solocită cu disperare sprijinul? Defapt deja e patetic, umilitor și stupid faptul c-au solicitat interveția Carabinierilor. Pentru ce? Pentru a aresta un cetățean român împins la comiterea unei infracțiuni, dacă se poate numi așa deși sună prea pompos, de către incompetența funcționarilor secției consulare.
Slavă Domnului, în Consulatul rușinii fusese angajat de recent personal tânăr și bine pregătit care n-are nici cea mai mică tangență cu mentalitatea comunistă lui Suciu. În ei, cetățeanul român a putut găsi o oarecare înțelegere. Dovadă că rămășițele comuniste trebuesc scoase din orice instituție românească.