Îmi amintesc şi acum perioada în care Filat şi PLDM-ul făceau mare caz dintr-un acord, beneficiarilor căruia li se promitea marea cu sarea. Permisele pe care urmau să le capete aceştia ne erau înfăţişaze ca un fel de vize Shenghen. Circa un milion de oameni, locuitori de-a lungul frontierei, aşteptau cu multă nerăbdare finalizarea tratatului, priviţi oarecum cu invidie de cei ce aveau viză de reşedinţă mai îndepărtată cu câţiva kilometri de distanţa stipulată în acord.
Şi Băsescu, ca un vulpoi şmecher care este, a aşteptat mai întâi să fie votat de basarabani, după care să fie făcut public modul în care locuitorii din zona Prutului vor putea beneficia de roadele colaborării cu patria-mumă, mai ales că la Chişinău se instalase o guvernare pro-românească. Tratatul n-a fost semnat până la scrutinul din România, deoarece Traian realiza că rezultatul votului în Basarabia ar fi fost unul dezastruos pentru el.
Am citit chiar acum un articol în care se spune că tocmai “peste 700 de moldoveni au depus cereri pentru permis de mic trafic la frontieră“. Măi măi măi!!! Tocmai peste 700 din totalul de un milion. Dar şi şapte sute e bine, la cât de draconice sunt condiţiile de obţinere a permisului.
OK, ne-au fraierit de data asta. Dar e puţin probabil că Băse şi Filat vor mai reuşi să ne prostească şi altă dată. Gata, ne-am fript! Acum o să suflăm şi în apă rece. N-au decât să se folosească ei înşişi de marea fâsâială produsă de micul tratat.
- enervant.wordpress.com