Ma umflă rîsul când aud despre Moldova – ţară agraraă De fapt, aşa şi ne numin, pentru că nu avem industrie, cu toate că agricultura noastră poate fi invidiată doar de unele ţări Africane.
O, ţară minunată, cu cele mai frumoase peisaje din lume, deşi încă n-am dat de ele, cu cele mai bogate tradiţii, mai ales cele ale beţiei, cu cei mai buni oameni care umblă cu crucea la gât şi cu cuţitul în buzunar, cum să nu te iubesc, ţara mea?
Pe timpul sovietic, Moldova era cel mai mare exportator agrar din URSS şi acum mă întreb unde s-a pierdut acel potenţial de producere? Bine, nici nu spun despre export, ma refer mai mult la piaţa internă. De ce noi trebuie vara să importăm roşii din Turcia, în septembrie să importăm struguri din Europa? Nu mai spun deja şi de cereale. Da, e o întrebare retorică, pentru că toţi ştiu răspunsul: Noi nu suntem ţară agrară dacă nu putem să asigurăm măcar consumul intern de produse agrare, pentru că guvernul în ultimii opt-nouă ani a dezindustrializat la maxim ţara. Mult face şi mentalitatea oamenilor. Nu în zadar se spune că fiecare popor işi are conducerea pe care o merită. Noi ne mîndrim că avem cele mai fertile pămînturi din lume, dar recoltăm mult mai puţin decît în alte ţări, cu soluri mai puţin fertile.
În Israel e climă de pustiu, nisip şi pietre în loc de ciornoziom, dar cu toate acestea au o agricultura de zeci de ori mai dezvoltată decât a noastră, încît pot să-şi permită să exporte şi până în Moldova. Plouă acolo mult mai rar, iar fermerii au reuşit să construiască un sistem de irigare automatizat, care picură la rădăcina fiecărei plante exact cât este necesar. Iar la noi dacă e secetă, ţăranul se roagă la Dumnezeu să plouă. Iată care e diferenţa dintre un stat dezvoltat si Moldova, ţară agrară.