Te loveşte şi te surpinde în acelaşi timp. Sărăcia lucie în care se înglodează Moldova o vezi peste tot. Cât am fost acasă, în Republica Moldova, mi-am dat seama că nu exagerează cei care spun că această ţară este cea mai săracă din Europa. Mai “vai de capul nostru” decât Albania! Teribili de săraci, groaznic de amărâţi, moldovenii sunt săraci, săraci, săraci de un milion de ori. O ţară care nu merită să intre în Uniunea Europeană. Nu merită barem să se considere în Europa.

 

Sărăcia din Moldova se vede în primul rând pe drumuri. Toate sunt pline de gropi. Mi-e şi milă de maşini. Am văzut una micuţă, drăguţă, destul de josuţă, aproape nouă şi… hodorogită. Altfel cum? Mintea mea nu poate să cuprindă o asemenea bătaie de joc. Unde sunt taxele plătite de şoferi? De fapt. Nu avem drumuri bune pentru că suntem săraci. Suntem săraci pentru că nu avem drumuri bune şi nimeni nu vine să investească.

 

Sărăcia se vede şi în privirea oamenilor. Triste. Întunecate. Oamenii sunt crispaţi şi extrem de preocupaţi de ceva. Probabil să supravieţuiască, doar e sărăcie. Mai mult, această sărăcie se vede bine de tot în ochii copiilor. Ochii micuţilor nu sunt doar trişti, nu au scânteia viitorului. Conţin numai speranţa condamnatului la moarte - sunt condamnaţi la sărăcie.

 

Îmi amintesc de o situaţie ruptă dintr-un triller de groază. Eram într-un microbuz, drumul Chişinău-Rezina. Pe trei scaune stăteau, după cum urmează: Valerică - fiul mic, de vreo 4 ani; Igor - fiul mai mare, de vreo 14 ani şi tatăl - nu poţi să-ţi dai seama câţi ani are, ci doar câţi litri de vodcă a băut. S-a trezit brusc, a realizat că este cât pe ce să rateze satul şi l-a chemat cu glas răguşit pe Igor: “Trezăşti-l pi Valericâ”. Sărmanul Valerică, dormea dus pe banchetă. Atunci, Igor a început să-l trezească - îl trăgea de umeri zguduindu-l în stânga şi în dreapta. Nimic. “Valerică, Valerică! Trezăşte-te!” Tot nimic. Într-un final, Igor l-a luat de o mână pe Valerică şi l-a tras după ta-su, care se poticnea spre ieşire. Puţin nu a lipsit ca Igor să măture duşumeaua microbuzului cu micuţul Valerică. S-a prins că nu e bine şi l-a luat într-un final în braţe.

 

Cum ne tratăm plozii, aşa ne tratăm viitorul. Măturăm cu ei, viitorul nostru duşumelele. Săracii copii săraci. Una peste alta, sărăcia se mai vede şi în automobilele super luxoase ce contrastează puternic cu microbuzele stricate sau troleibuzele hârbuite de vreme şi drumuri. Sărăcia am mai văzut-o în hainele extrem de elegante ale moldovenilor. Chişinăul un oraş de directori: bărbaţii la pantof, pantaloni, sacou, iar femeile pregătite în orice moment să intre într-un restaurant de 5 stele. Coafura - bine, pantoful - cui, fusta peste genunchi, machiajul - obligatoriu de seară. Unde este sărăcia? Păi, dacă te apropii mai bine şi îţi forţezi vederea, vei observa proasta calitate a stofelor, pantofii de marcă … chineză, machiajul pe bază de “creion chimic”. Of. La moldoveni contează forma, nu fondul. Iar asta este o dovadă a sărăciei. O să ne îmbogăţim “afară” atunci când ne vom îmbogăţi şi în “interior” - sufleteşte.