A fost o vreme cand imi era rusine sa recunosc ca sunt moldoveanca, desi acasa nu m-am gandit niciodata ca, fiind plecata in lume, o sa simt si povara asta pe umeri, mai ales cand LUMEA unde ai plecat vorbeste aceeasi limba cu tine, culmea, au chiar moldovenii lor.
Profesoara de la liceu m-a facut comunista in clasa a X-a si mi-a zis sa am grija sa nu copiez la ora ei, fiindca stie ea ca natia de comunisti fura. Mi-a fost scarba de ea pana a nascut, moment in care si-a schimbat atitudinea, probabil a inteles ce inseamna suflet de copil. N-o sa ma victimizez, nu. Mie imi place in Romania, imi plac si oamenii, REPET, oamenii.
In Suceava, la liceu, am crescut cu sentimentul ca moldovenii de peste Prut sunt prosti, inculti, comunisti si ca moldovencele sunt curve. Am inteles ca bucurestenii sunt nesimtiti, iar oltenii prosti. Cand am ajuns in Bucuresti, a trebuit sa schimb teoria: moldovenii erau prosti, oltenii idioti, iar bucurestenii erau buricul pamantului. Moldovenii de peste Prut ramaneau la fel de alcoolisti, iar moldovencile la fel de curve, romanii, in general, erau niste tigani.
Am prieteni si moldoveni, si olteni, si bucuresteni si am si prieteni oameni deosebiti.
La facultate ni se dadeau lectii despre antidiscriminare, iar colegii faceau galagie pentru locurile speciale date tiganilor si celor din strainatate, printre care si eu. Pacat ca unii din ei nici macar azi n-au inteles ca locul meu nu a insemnat un loc in minus pentru ei. Era extra. Este.
A fost o vreme cand imi era rusine ca sunt moldoveanca, dar am inteles ca nu trebuie sa imi fie rusine pentru prostia altora, nici pentru curvele noastre, nici pentru curvele voastre.
- grapefruits.wordpress.com