Încă sunt în Chişinău şi scriu pe repede înainte - nu am timp şi poate uit. Situaţia mea de emigrant îmi oferă o posibilitate extraordinară de a privi cu ochii unui străin Republica Moldova, mai curând Chişinăul. Este simplu, unele lucruri nu ai cum să le vezi când locuieşti aici. Aşadar, câteva mistere, enigme ale Chişinăului.
Este o enigmă cum nu am văzut prin oraş fete împrăştiate pe trotuare. Poartă nişte tocuri de o şchioapă, păşesc ca nişte gazele pe o gheaţă extrem de lunecoasă şi totuşi au un echilibru de invidiat. Mister.
Este o enigmă faptul că toate, aproape toate exchange-urile din oraş, în proporţie de 90 la sută, au acelaşi curs de schimb valutar. Leul românesc aproape peste tot este 4,05 la cumpărare şi 4,20 la vânzare. Care este explicaţia? Un mister.
Este o enigmă faptul că nu m-a călcat nicio maşină pe trecerea de pietoni. Maaare enigmă. Şi cum nu au încercat. O rutieră, adică maxi-taxi în grai băştinaş, a încercată să mă spulbere pe zebră, dar nu a trecut decât razant cu oglinda pe lângă urechea mea. Oricum, nici nu puteam să fug pe trecerea pentru pietoni, chiar în timpul acesta un troleibuz mi-a luat faţa. Am fost făcut sandwich - între microbuz şi troleibuz. Mai contabilizăm şi un Merţan, care a făcut dreapta şi era să mă ia la plimbare pe botul maşinii tot de pe zebră. Cum am scăpat întreg? Mister.
Cum se explică numărul mare de Range Rovere, ML-uri, Audi TT-uri în Chişinău? Mister!