Domnul Alexandru Dorojuc aparent e un autoînstrăinat de colegii săi, un ostracizat, un autoexilat. Surghinul şi-l ispăşeşte în grupa al cărui mentor este. Grupa e turnul său de fildeş, e micul său Parnas, unde „amarul mai dulce e aşa” (Coşbuc). În sînul ei, asemeni unui fluviu în albia sa, se simte împăcat a-şi duce povara bunătăţii. „Fuga” de [...]