Vina politicienilor sau greşala poporului?

Pentru a nu plecăm departe în trecut ca să înţelegem unde sa greşit, vom lua ultimii opt ani de guvernare „srtălucită”. Pentru început vom formula cîteva întrebari la care vom încerca să găsim răspuns.

De ce în RM se formeză partide „stat”.

Ce se întîmplă în politic Moldovenească după alegerile din 29 iulie 2009.

Cum să evităm consolidarea unui nou partid „stat”.

Victoria  comuniştilor în 2001 şi venirea lor în parlament cu o majoritate constuţională nu a speriat pe nimeni, ba din potrivă poporul sa bucurat că treburile statului vor merge mai bine. Nu în zadar toate sondajele arătau o tendiţă, oamenii vor un singur partid.Pericolul adevărat la-u sesizat doar intelectualii, care oricum nu au putut opune rezistenţă tăvălugului roşu. Cam în această  perioadă îcepe ehodul masiv al populaţiei spre europa, de unde avea să timită anual  mai mulţi bani decît întrgul buget de stat. Astfel PCRM a putut guverna fără a împrumuta bani de la instituţii internaţionale. Era simplu de tot, procesul de guvernare consta în colectare de impozite într-o societate bazată pe consum. Patru ani au trcut repede, au venit iarăşi alegerile. Ca rezultat al unei campanii foarte dure PCRM nu a mai avut o majoritate confortabilă care să-i permită alegerea preşedintelui Ţării şi eventual o guvernare fără aliaţi. Însă sa-u găsit prieteni din rîndul aşa numiţilor democraţi care au votat pentru como. Cu ajutorul lor voronin a umilit ţara încă patru ani, evident că cei care în mod direct se fac vinoveţi de crimele como, acum sunt eroii naţionali salvatorii poporului…

După 5 apilie au urmat evenimente din 7 aprilie care au schimbat cursul istoric al Moldovei. Au urmat alegerile din 29 iulie în urma căruia sa format o majoritate din patru partide. Avînd 53 de mandate au putut alege preşedintele parlamentului, primul ministru şi guvernul. Nu au putut să aleagă preşedintele ţării, mai aveu nevoie de 8 voturi pe care comuniştii nu au dorit sub nici o formă să le acorde. Acum aşteptăm alegeri parlamentare. Dar nu asta am dorit să vă zic, ci unde au greşit comuniştii.Atunci cînd au venit la guvernare au trebuit să fondeze pe stănga un partid fiică, o clonă cu o doctrina de stînga socil democrată şi treptat să-l întărească. Asta avea să le permită în 2005 în urma alegerilor:

să creeze o alianţă de stînga

să nu recurgă la voturile democraţilor

să apară în ochii occidentalilor ca un partid democrat care conduce ţara într-o alianţă

eventual putea să schimbe brăndul PCRM fără riscul de a perde electoratul

Acum pe arena politică există riscul consolidării unui alt partid stat, numai că de data aceasta pe partea dreaptă a eşchierului politic. Ultimele evenimente demonstrează că stînga se scindează, adica se fărîmiţeză, după plecarea lui Lupu cu 10 % ale salela PD, au plecat încă patru deputaţi comunişti dintre cei mai influenţi şi au creat pe stînga un nou pol de atracţie pentru comuniştii care pleacă de la Voronin. Există cel puţin trei centre atractive pe stînga. Dar să o luăm pe rînd:

PL-ul care a aparut fenomenal în 2005 cu un mesaj deosebit, „promovarea unei clase politice tinere” alegînd un vicepreşedinte tînăr care repede sa transformat în locomotivă pentru partid, iar în 2007 a devenit primar general al Municipiului Chişinău.  În 2009 la parlamentare a avut un rezultat bun. Însă gestionarea proastă a municipiului plus prestaţia slabă a preşedintelui partidului Mihai Ghimpu care cu un reiting de un procent a juns peşedinte de parlament, şi preşedinte interimar a Ţării. La toate se adaugă şi lipsa cu desăvîrşire a unei echipe de profesionişti, care sa văzut întîi la nivel de consilieri municipali, iar mai apoi la nivel de miniştri, propuşi de PL pentru guvern. Lipsa democraţieii interne de partid, aşteptările mari din partea populaţiei, vin direct în contradicţie cu rezultatele mici obţinute în procesul de guvernare la nivel local, au făcut ca cetăţenii să se dezamăgească în acest partid, Dorin de la 14% a ajuns la 4%, la toate  se mai adaugă şi faptul că nu au structuri teritoriale, astfel şansele să obţină un scor bun în următoarele alegeri este mic.

AMN-ul a fost stîlpul rezistenţei anticomuniste pe perioada 2005-2009.  Lupta cu comunistii lipsa democraţiii interne de partid, plecările în grup a membrilor, precum şi incapacitatea liderului de a percepe noile cerinţe şi tendinţe ale politicii moldoveneşti, au slăbit  considerabil capacitatea de luptă a partidului, precum şi încrederea propriilor membri în succes.  Ca exemplu pot servi rezultatele foarte bune obţinute în 2007 la alegerile locale la nivel naţional unde sa clasat pe prima poziţie între partidele de opoziţie. Ca în 2009 abia să poată trce pragul electoral. Acestea şi altele au făcut vulnerabil partidul în faţa noilor provocări. Ulima şansă de a se reforma a fost congresul, oamenii din teritoriu în pofida rezultatelor slabe din ultimul scrutin electoral nu au părăsit formaţiunea, au aşteptat schimbarea conducerii. La congres Urecheanu nu a cedat poziţia de lider din care cauză o parte din partid a plecat.

PLDM-ul a apărut în 2008 ca pas tactic a unui grup de iniţiativă plecat de la PD, care a înţeles noile cerinţe ale electoratului „schimbarea clasei politice” şi asta după succesul  PL-ului  cu candidatul tînăr care a luat capitala. Filat fiind un afacerist veritabil a sesizat la timp şi corect situaţia. Asta ia permis să construiască şi să propună publicului într-un timp record un nou proiect politic, care sa dovedit a fi de succes. Deja la alegerile din 2009 în al doilea scrutin, la un an de la fondare a obţinut cel mai bun rezultat dintre partidele de opoziţie. În rezultatul careia ia revenit sarcina să consolideze în jurul său o alianţă postelectorală.

Totul ar fi bine dar odată cu nealegerea şefului statului a apărut o nouă problemă alegeri parlamentare repetate. Numai că alianţa din patru partide, trei de centru dreapta, dreapta şi unul de centru stînga, sau divizat în două. Pe de o parte PD-ul care sa îtărit destul de mult odată cu venirea lu Lupu şi are un trend pozitiv adica în creştere, iar pe dreapta PLDM-ul care după cum se ştie odată cu venirea lui Vlad Filat  la funcţia de prim-ministru, a crescut în sondaje brusc. Alte două partide sunt într-o situaţie mult mai dificilă, dacă PL-ul mai are şanse să trecă în viitorul legislativ cu condiţia ca la următorul congres îl aleg în funcţia de preşedinte de partid pe Dorin, atunci AMN-ul chir nu mai are nici o şansă pe termen scurt, pînă a pleca grupul liberal împreună aveau 1.2%, cît or fi avînd acum vom afla poate în curînd,aşa că reformele pornite acum sunt cu bătaie medie şi lungă. Iată aici apare problema cu care sa confruntat PCRM-ul pe stînga acum se va comfrunta PLDM-ul pe dreapta.

Interesantă situaţie cu cine nu ai vorbi, mă refer la cei cu viziuni de dreapta, la capitolul cu care partid vei merge respund simplu cu Filat, dacă continuă în felul acesta atunci pe dreapta va rămîne doar el. Nu ar fi un pericol dar omenii noştri în mare parte sunt oportunişti migrează acolo unde le este mai bine, şi dau mai mult. Asta nu permite crearea cîtorva poluri politice mai mult sau mai puţin stabile, cu lideri stabili care să nu oscileze de la stînga la dreapta dupa cum le abate, asta poate ar disciplina şi electoratul. De ce zic că ar fi o problemă să presupunem un scenariu: în rezultatul alegerilor viitoare vor ieşi patru partide PCRM, PD, PLDM, PL –ul cu un rezultat minim, nuştiu de ce, poate ultimele declaraţii din parlament ale PD-ului referitor la sîrma ghimpată limba moldovenească, aşa că sunt tentat să cred că Lupu mai degrabă va face alianţă cu stînga decît cu dreapta. Atunci PLDM-ul riscă foarte mult să rămînă în opoziţie, cred că anume asta le-a jucat festa comuniştilor nu au avut pe stînga un partener. În locul lui Filat aş susţine pe dreapta încă o formaţiune cu care să pot crea alianţe postelectorale, sau cel puţin să am alternativă stînga dreapta,însă din cîte se vede acum el distruge cea mai rămas din dreapta. Se discută că anume el ia bătut cap în cap pe Untilă cu Urechean şi a distrus AMN-ul, ca pe un concurent real. Dacă este aşa atunci tol el va fi pocnit cu băţul pe care îl foloseşte împotrva concurenţilor. Mai există pe dreapta o speranţă MAE drept că este foarte slabă, dar ar putea să devină partener real într-un viitot nu chiar îndepărtat, totul depinde de ambiţiile domnului Filat.

Un lucru este cert, lunecăm spre o dictatură liberală, primele simptome deja se lasă simţite.

Cum se spune în popor „Scapi de DRACU şi dai peste TAT- SO”