“Am găsit pe David… om după inima Mea” (Faptele Apostolilor 13:22)
David ştia că Samuel urma să vină la el acasă în căutarea unui rege, dar ştia şi că el nu era invitat. Aceasta l-a durut. Cum a reacţionat? Cerându-i cuiva să adauge şi numele sau la tragerea la sorţi? Nu! “Dumnezeu… scoboară pe unul, şi înalţă pe altul” (Psalmul 75:6-7). David ştia că nimic nu-L poate împiedica pe Dumnezeu să-l binecuvânteze. Ascultă: “Samuel… l-a uns în mijlocul fraţilor lui” (1 Samuel 16:13). Dacă rămâi credincios, Dumnezeu te va ridica din mijlocul celor ce te-au privit de sus şi te-au desconsiderat.
Când Duhul lui Dumnezeu l-a părăsit pe împăratul Saul, el a fost frământat de duhuri rele şi a ajuns să se consulte cu o vrăjitoare. Nu e de mirare că David s-a rugat: “nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt” (Psalmul 51:11). Dacă Dumnezeu te-a chemat să faci o lucrare, El îţi va da toate resursele să o duci la capăt. Dar dacă nu El te-a chemat, lucrul acesta te va framânta zi şi noapte.
Să fii pregătit pentru necazuri! Asemenea fraţilor lui Iosif, lumea îţi va spune: “Veniţi acum, să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; …şi vom vedea ce se va alege de visurile lui” (Geneza 37:20). De ce aceia care se presupune că te iubesc spun astfel de vorbe? Pentru ca ei nu ştiu într-adevar cine eşti şi nu recunosc faptul că visul îţi vine de la Dumnezeu. Când David a fost încredinţat că-l va birui pe Goliat, fratele lui cel mai mare, Eliab l-a făcut arogant şi l-a dispreţuit (1 Samuel 17:28). De ce a aşezat Dumnezeu astfel de istorisiri în Biblie? “Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, si au fost scrise pentru învatatura noastra” (1 Corinteni 10:11).
