Pentru moment Europa traverseaza o criza morala, culturala si institutionala fara precedent. Europa s-a lansat inainte dand prioritate largirii aparatului birocratic in loc sa intareasca capacitatea sa de decizie politica. In paralel, accentul nu este pus pe notiunile de popor politic, de suveranitate, de comunitate, ci pe valorile pietii economice, pe guvernarea abstracta si pe justitie procedurala. Constructia europeana se realizeaza in special prin accentuarea economicului, Europa tinde sa devina o zona comerciala a liberului schimb, in loc sa devina un pol regulator al globarizarii. Alternativa in fata careia se afla este urmatoarea: ori Europa, dand prioritate liberalizarii, devine o mare piata comerciala care tinde sa se extinda cat mai mult cu putinta, iar in acest caz influenta americana devine preponderenta, ori Vechiul Continent are vointa de a se dota cu mijloace militare si structuri politice ce i-ar permite sa joace in relatiile internationale, un rol adecvat bogatiilor si populatiei sale, contrabalansand astfel greutatea SUA. Europenii trebuie sa isi asume responsabilitatea sigurantei lor, a politicii externe si a evolutiei demografice, revenind a fi actori ai politicii internationale, ori ies din istorie si dispar fizic, putin cate putin, in interiorul unei vaste zone de liber schimb sub protectorat strategic american.
La 23 iulie 1964, generalul francez de Gaulle declara: “Noi francezii,suntem de parere ca Europa trebuie sa devina europeana. O Europa europeana inseamna ca aceasta exista de la sine si pentru sine, si ca in mijlocul lumii, ea are o politica proprie”
S-a vrut a construi o Europa pe baza recunoasterii valorilor universale -pace, libertate, democratie, drepturile omului- pierzandu-se din vedere particularitatile geografice, istorice si culturale a diferitelor popoare de pe Vechiul Continent. A fi european inseamna a mosteni o istorie, a impartasi o anumita maniera de a trai, de a gandi si de a simti propria relatie cu restul lumii. Dar aceasta maniera europeana nu trebuie gandita in termeni materialisto-consumisti, adica nu trebuie sa fie gandita in maniera capitalista promovata de catre SUA. Modul de a fi american a creat o lume in care calitatea fiintelor umane sta in averea lor, nimic nu are mai multa valoare dar totul are un pret, iar ceea ce nu poate fi luat in consideratie din perspectiva valorii contabile este socotit ca inexistent. O lume in care unicul model antropologic acceptat este cel al omului care incearca mereu sa maximizeze propriul interes fara a se preocupa de ceilalti. O lume in care valoare este redusa la succes si apreciata in functie de profit. O lume sub forma unei super-piete mondiale, in care consumatorul ia locul cetateanului.
Care ar fi deci remediul pentru aceasta malatie materialisto-consumista care tinde sa devina patologica? Solutia sta in om, in individ care nu mai trebuie sa se gandeasca doar la cum sa castige mai mult, cum sa aiba mereu un profit mai mare; individual trebuie sa se gandeasca cum sa castige doar ceea ce are nevoie pentru a supravetui lasand deoparte idea conforma careia el trebuie sa castige mereu mai mult. Este adevarat ca munca este motorul economiei, dar aceasta nu trebuie sa reprezinte ceea ce trece peste simpla necesitate umana. In Antichitatea europeana munca era considerata locul subordonarii la necesitate. Modernitatea a permis impunerea si generalizarea muncii salariate, in ciuda unor enorme rezistente, sub forma exclusiv mercantila, ca atictivitate izolata de oricare alta relatie sociala, orientata spre a transforma toate energiile umane in masini de produs bani.
Si la urma urmei ce face individul cu banii/profitul sau: cheltuie banii pe lucruri care nu ii trebuie cu adevarat, cumpara chiar daca nu are nevoie, deci consuma si iar consuma fara sa se gandeasca de ce face aceasta, viata sa este artificial schimbata si urmeaza cursul consumului fara limite. Omul traieste ca sa consume in loc sa traiasca pentru a trai.
Consumul cere productia unor indivizi fara repere in viata, supusi acritici care scapa oricarei logici a sensului, indivizi care traiesc inca din copilarie cu pasiunea pentru marci celebre si cu viciul de a avea cat mai mult. Televiziunea contribuie din plin la pierderea sensului categoriilor simbolice de persoana, timp, spatiu. Societea tinde astfel sa scindeze pe de-o parte, pe acea categorie de persone aflata in crestere care este nefolositoare productiei dar necesara consumului, iar pe cealalta parte acea categorie de persoane implicata intr-un proces fara sfarsit si anume in procesul productiei pentru profit. Este create o elita de “capcauni rationali”, educati inca de la varsta copilariei sa serveasca logica capitalului, fara a mai avea vreo idee proprie, ca si cum nu ar mai fi alta alegere.
Ce inseamna a trai cu adevarat? Cine sunt cei ce traiesc cu adevarat? Oamenii liberi traiesc cu adevarat. Si sunt liberi doar cei ce reusesc sa vada peste logica materialist-consumista, cei ce reusesc sa se elibereze de necesitatea consumista moderna, care la urma urmei nu e o necesitate naturala ci una artificiala creata de sistemul capitalist. Omul modern munceste aproape toata ziua si apoi consuma. In antichitate persoana era cetatean nu pentru ca era muncitor, asa cum ar crede modernii, dar dimpotriva pentru ca avea acel timp liber care e necesar pentru a face orice individ uman. Trebuie deci sa indraznim sa vrem mai mult timp pentru noi, pentru adevaratele noastre trebuinte, si anume mai mult timp pentru spiritul, pentru inima si pentru fericirea noastra. Schimband acest obicei de a nu face nimic din ce conteaza cu adevarat pentru noi, adica in loc sa fim obisnuiti doar sa producem si sa consumam fara a face si altceva, cu interesul pentru cultura, politica, sport, putem opri aceasta deriva in care se afla Europa.
Europeanul trebuie sa acorde mai mult timp politicii, nu trebuie sa lase pe altii sa faca poltica pentru el. Europeanul trebuie sa se intereseze mai mult de lucrul public, de comunitate iar aceasta se poate face doar daca se acorda mai mult timp politicii. Ce inseamna sa te interesezi mai mult de politica? Inseamna sa deschizi mai mult ochii, sa deschizi mai mult mintea, adica inseamna sa privesti cu reticenta si chiar neincredere mass-media care este controlata si utilizata pentru a manipula masele. Europeanul trebuie sa priveasca cu suspiciune sistemul actual de credinte, atitudini si valori care incearca sa impuna tuturor o uniformitate in gandire si comportament. Trebuie incercat sa se schimbe drumul culturii noastre actuale care nu e altceva decat un instrument de dominatie al elitei capitaliste. Filosoful francez Foucault afirma ca adevarata fata a puterii sta intr-un exercitiu continuu, realizat prin intermediul unor aparate impersonale precum birocratia, armata, familia, scoala, stiinta, mijloacele tehnice, prin care suntem costransi in mod inconstient si continuu sa fim, sa gandim si sa actionam intr-un anumit fel. Este de nevoie de canale alternative bine conturate care sa lanseze un strigat de protest sincer si care sa indice bazele pentru reconstructia unei realitati europene afectate de actiunea coroziva a materialismului de orice tip si de orice culoare.