Cum se simte un intrus? Sunt unul din puţinii care n-au nevoie să-şi pună o întrebare ca asta. Cînd eram cuprins doar de micul meu univers- îmi făcea plăcere, sau poate nu sesizam, sau poate mă înşel. Sau poate habar nu am ce înseamnă acest statut, şi delirez iar voi, puţini din voi îmi cădeţi în plasă, ascultînd aberaţiile unui disperat.
De ceva vreme mă lasă rece ce se întîmplă în jur, nu mai dau doi bani pe ce cred alţii. Am un statut şi mi-l menţin, iar asta e poate singurul lucru care nu mă lasă să mă dezmembrez. Mă ucid vacanţele, iar şcoala mă vindecă - făcîndu-mi mai mult rău. Sunt ca o bombă cu ceas gata să explodeze, iar termenul limită e la discreţia mea... Îmi lipseşte entuziasmul de odinioară. Nu mai fac nimic din plăcere, fac superficial şi din obligaţie. Mă întreb cît mai sunt în stare să-i duc de nas.
Fug de responsabilităţi, nu-mi asum angajamente... Aştept acel Bang care o să-mi dea lumea peste cap, şi o să-mi fac plăcere...
