Prima oară când am ajuns în România am intrat cu buletinul. Era o perioadă scurtă de timp când mai puteai intra numai cu buletinul, pe urmă trebuia să-ți faci pașaport. Eu am depus pentru pașaport demonstrând că am intrat la studii în România, plătind numai 25 % din taxe. Așa era atunci, pentru noi, bursierii români și pentru părinți, un gest frumos din partea autorităților românești. Nu mai aveți voie să intrați în țară cu buletinul, așa că pentru studenții și elevii basarabeni vă dăm bani pentru pașapoarte. Pe urmă m-am obișnuit cu genul ăsta de abordare, ceva tipic românesc, că am stat 4 ani în cămin de liceu și tot ne administrau banii cei de la școală, că ne impuneau să mâncăm la cantină.
Țin minte când prima oară am fost la mitingurile din București organizate de basarabeni. Ceream cetățenie, și ne-a dat-o, mulți avem, cel puțini colegii mei de facultate toți dețin pașaport românesc. Chiar m-am certat cu unele dintre colege, eu am obținut-o mai devreme și le ziceam numai cei care se simt români o vor avea. Ele visau la Rusia, ruși, plecări încolo, mai pe scurt, copilării. Când treceam cu colega mea pe lângă Ambasada Federației Ruse, în drum spre strada Petoffi Șandor(unde se depun actele pentru cetățenie), ea a zis ceva de genul că îi provoacă sentimente puternice, vrea să meargă încolo. În fine, cred că m-au memorat pentru toată viața că le-am zis numai cei care se simt români vor avea cetățenie, dar desigur că glumisem. Vroiam doar să le fac să nu mai aibă dispreț față de cuvântul român, dispreț moștenit de pe timpul URSS. Când eram mic discutam cu ai mei că uite, românii ne-au lăsat rușilor ca să scape ei. Pe urmă au mers unde e mai bine, cu nemții, apoi cu rușii. Așa a și fost, dar istoria nu se discută.
Să revenim la oile noastre, eu am avut în viață multe cotituri la care le pot zice că am avut noroc. Prima, când am dat la liceu, profesorul care mi-a calculat media a pus ca medie generală media de pe ultimul an, care era mai mare, așa că mi-a crescut media și am fost admis la liceu. Când am dat la facultate, la limba străină am scris rusa, că greșisem ce am scris pe dosar, l-am schimbat, și limba rusă este format numai din 4 litere. Apoi la master, eram să fac greșeala să dau cu pașaport moldovenesc, și sigur nu intram, dar noroc de telefonul de la cei de la biroul pentru străini, care în ultimul moment m-au atenționat că pot da ca și român, chiar dacă nu am buletin.
Cel mai interesant a fost evenimentul legat de cetățenie. Am depus prin mai 2006 și așteptam. Prin 2008 în septembrie am mers la un prieten să-l ajut să mai schimbe mobila pe la el prin cameră. Desigur, după o muncă grea am stat la un pahar de vorbă. Atunci mi-a zis că există posibilitatea de urgentare a procesului, depui o cerere, plus cazierele, și o adeverință. Zis și făcut, am depus cererea și am primit cetățenie mai repede decât colega mea, ce visa Rusia, dar nu depusese cerere de urgentare. Le-am zis la toți atunci, dar ea era plecată. Așa că de Anul Nou am avut aviz pozitiv și în martie publicat, în mai jurământul, unde nu am ținut degetele încrucișate când am depus jurământul, cum făcea un prieten de-al meu. Astfel, la un pahar de vorbă am reușit să primesc cetățenie, și totul legal.
Ceea ce mi-a plăcut este cum a zis noul ambasador la Chișinău : “Cetățenia română nu trebuie să fie doar un mijloc de a exercita dreptul de circulație în UE”. Am cunoscuți mulți care vorbeau rusa și aveau pașaport românesc, ori vroiau așa ceva. Am un coleg de cămin care zicea că nu-i mai poate suferi pe cei care, înainte de a trece Prutul, vorbeau numai în rusă, dacă te adresai la ei, nu-ți răspundeau decât în rusă, iar cum treceau Prutul, vorbeau în română binișor. Eu le zic numai: ” Dumnezeu cu ei”.
Mama mea, care este profesoară în Moldova, și mi-a zis direct că dacă va deține pașaport românesc merge să îngrijească de vreun bătrân în Italia. Așa cred că ar face majoritatea angajaților din Moldova. Acum este discutabil dacă este bine sau nu. Desigur că este rău pentru angajatorii din Moldova, unde statul este cel mai mare.
Acum au fost date uitării cum comuniștii făceau probleme statului Român. Cică atenta la statalitatea și suveranitatea statului moldovenesc. Aceasta însă ține de trecut.
Cetățenia trebuie acordată la cei care atunci când semnează foile că se simt atașați față de statul Român, să nu zică ca și fostele mele colege că nu simțeau nimic, și s-au semnat ca așa trebuie.
Părere mea este că trebuie acordată și la rușii din Moldova, pentru că Băsescu a zis că și ei se simt atașați de statul Român, și când un președinte zice, înseamă că are de undeva informații, chiar dacă nouă ni se par aberante. Nu l-am votat pe Băsescu, dar el ne-a oferit multe pentru noi, basarabeni.
Actualul coleg de cameră zice că România ne-a oferit multe șanse nouă, basarabenilor, prin bursele acordate. Cum scrie și Pre Accesion Impact Studies, România şi Republica Moldova – între politica europeană de vecinătate şi perspectiva extinderii Uniunii Europene, http://www.ier.ro/documente/studiideimpactPaisIII_ro/Pais3_studiu_5_ro.pdf, mai mult de aceste burse România nu a făcut nimic, nemaivorbind de a deveni promotorul unui dialog activ.