Week-end pe tv

De sâmbătă seara privesc, cu intermitenţe, Jurnal tv. E prima televiziune de ştiri de aici şi, ca pe orice om normal, mai ales jurnalist, ar trebui să mă intereseze. Exact în măsura în care mă interesa, acum vreo 13 ani, apariţia primului cotidian naţional, cu aceeaşi semnătura – Val Butnaru.

Vineri, între Jurnal tv, Eurovision şi Fabrica de Staruri, soţul meu a ales Realitatea, cu Congresul PNL la care Crin Antonescu a fost reales preşedinte. Părinţii, la sud, nu au reuşit să găsească Jurnalul şi s-au uitat la ce le-a dat cablistul.

Modelul Jurnalului mi-e clar – feţe uşor şterse, ton grav, de ştiri, studiouri impresionante mai ales pentru Chişinău şi ştiri… impresionant de slabe. Sâmbătă, prezentatoarea buletinului de la 20.00, tot ea şi de la 21.00, îmi vorbea pe un ton alarmant despre drumurile necurăţate şi traficul complicat. Zâmbeam. Sâmbătă, drumurile naţionale au fost neaşteptat de curate şi chiar uscate. Dacă aş fi privit ştirile lor, sigur m-aş fi speriat şi nu aş fi ieşit să-mi aduc copilul de la ţară. Dar l-am adus fără complicaţii de trafic…

… Las următoarea reporteriţă de la Jurnal să relateze o ştire minoră (despre cum un copac a rupt cablul telefonic al unui bloc), atât de minoră încât fata nu poate rupe nici măcar o bucăţică de indignare de la o locatară, şi dau la Eurovision. O! Doiniţa Gherman. Mamă dragă! Fata asta este îmbrăcată pur şi simplu îngrozitor. Parcă vine dintr-un trib care, în loc de piei de animale, foloseşte muşamaua roşie.Un trib care se relaxează cu ethno-rock, dar, bineînţeles, nu are idee că asta se cheamă ethno-rock, că ei nu au încă ziare. Numele Doiniţa şi felul în care arată interpreta acuş vor începe să se bată…

…Alte ştiri mărunţele la Jurnal TV. Dau la Pavel Turcu. Băiatul ăsta e mai asortat decât Doiniţa. Frizura, ceafa pe care a remarcat-o şi Dan Negru, burta care dansează eu-ro-vi-si-o-neşte… Lipseşte doar borsetka. Cu siguranţă a lăsat-o în culise. Mă întreba vineri Tudor de la Fly Project ce e cu noi. „Cum, voi, care aveţi o ţară de interpeţi foarte buni, o să admiteţi să  plece Turcu ăsta?”. Nu mă revolt. Doar zâmbesc. Altfel, acest Pavel, paznicul, ar fi fost subiectul despre care aş fi scris cu plăcere şi entuziasm pentru prima pagină a unui cotidian. Vă imaginaţi, un paznic, care scrie imnuri pentru Eurovision, valsuri şi EKSTRADĂ… Şi locuieşte cuminte la Ungheni. Pavel ar fi ajuns cetăţean de onoare al Unghenilor. Ar fi putut chiar să deschidă concertul de hram la Ungheni. Ar fi putut da autografe după ce se închidea magazinul… Ar fi putut fi chiar subiect perfect pentru orice blog la modă. Al Natei, al lui Posmotrel sau chiar al meu, care nu fac parte din echipă. Dar să ne reprezinte la Oslo….Şi dacă tipul ăsta ar fi fost un rafinat în ale muzicii şi ar fi preferat să o facă o dată pe prostul, chiar mi-ar fi plăcut. Dar… jocul e serios.

Dau iar la ştiri… Văd promourile emisiunilor. Sună bine. Se pare că Jurnalul are grijă să acopere toate temele de interes general. Sport, social, cinema, politică, sănătate, monden. „Asta e în visele lor, mama”, îmi spune Paula, care e cu ochii pe ejocurifete.ro şi cu urechile unde-s şi ale mele.  Copii ăştia îs prea deştepţi pentru vârsta lor… Dau dincolo. Iese Pasha. Parfeni. E fantastic. Are ţinută. Voce. Stil. Emoţie. Spectacol. Mesaj… da, asta aş vrea să văd la Oslo.

Peste o oră… la Oslo pleacă Olea Tira. Nu Pasha, dar e ok. Olea poate fi confundată cu orice interpret din orice altă ţară. Deci, intră în format…. Eurovisionul nostru s-a terminat. Azi ne mai uităm la Jurnal. Privesc doar talkshow-ul Natei, cu Cheianu şi Durbală şi Marin Turea. Singurul talkshow care îmi place. Deocamdată.

Sincer, mă bucur că lucrurile se mişcă. Că se creează televiziuni.  Jurnalul nu ne-a lăsat laţi. Dar are unde să evolueze şi, cel mai important, e că vrea să crească. Mai urmează o surpriză pe tv – Publika. Din câte pot să intuiesc, acolo prezentatoarele vor fi mai atractive. Şi şcoala de jurnalism de la Bucureşti e, totuşi, şcoală de la Bucureşti. Doar banii sunt de aici, chiar dacă cei care dau banii cred că nimeni nu ştie că ei dau banii. Şi într-un caz, şi în altul. Aşa că interesele sunt clare – influenţa! Influenţa asupra minţilor, simpatiilor personale şi voturilor în campaniile electorale. Ce avem de câştigat? Nişte jurnalişti care vreodată vor fi cei mai buni. Pentru că în ei se investeşte. Atât cât vor fi bani – un an, doi, trei, poate şi mai mult. Iar consumatorul va alege ce să privească – buletinul de la Moldova 1( televiziunea nonconformistei Angela Sârbu (a nu se confunda cu A.S., artista dezgolită frumos, A.S.,  patroana Aquarelle), Observatorul de la TV 7, Jurnalele de la toate orele Jurnalului, cele de la Publika sau Jurnalul Angelei Gonţa de la PRO.  Succes la toată lumea! Încă este loc pentru toţi cei buni.