În urma unei discuții feminstologice cu câțiva dintre studenții mei, le-am promis două micro-portrete cu clișeele misoginiei masculine (pentru că există și din cea feminină), pentru că misoginia nu este o funcție de educație: bărbați de bun simț (aici, = care nu le sunt ostili femeilor ca femei) sau chiar feminiști există și printre cei cu patru clase, după cum misogini de diferite coloraturi abundă în elite. Așa trebuie să contextualizați portretele de mai jos:
Misoginul grobian vorbește tare și gros, folosește cuvinte puține și scurte, majoritatea cu p…, nu a citit foarte multe la viața lui, te crede fundamental proastă, oricum mai proastă decât el (chiar dacă tu ești rocket scientist, iar el strângător de șuruburi la un atelier mecanic), este convins că ești târfă sau aparat menajer (uneori ambele for the price of one), că îți dau lacrimile și îl ierți pentru absolut orice dacă-ți spune câtă nevoie are de prezența/ sprijinul tău, este sigur că dacă te fluieră sau te claxonează îți aduce un omagiu pe care ți-l dorești în secret, după cum tot în secret îți dorești să te bată din când în când și să te violenteze din gelozie.
Misoginul „subțire” este inteligent și locvace, a citit biblioteci întregi, a scris niște cărți, a dobândit o certă notorietate socială; el nu te face proastă niciodată în public (chiar dacă-i mai scapă câte o glumiță sexistă cu adresă directă), doar nu te include în argumentele lui, nu te privește când discută cu bărbatul de lângă tine sau, dimpotrivă, îți spune că n-a întâlnit în viața lui femeie mai deșteaptă decât tine, care gândești – excepțional – ca un bărbat. Când te iubește te face zeiță, când te detestă și el este convins că ești târfă – nu te poate concepe decât la cele două extreme ale aceleiași naturi. Și el crede că îți dau lacrimile și îl ierți pentru absolut orice dacă-ți spune câtă nevoie are de prezența/ sprijinul tău, pentru că orice tip de argument emoțional te orbește sau îți întunecă măcar uzul sărăcuței rațiuni, după cum i se pare romantic ca, în loc de declarație de dragoste, să te întrebe dacă n-ai vrea să-i porți copiii.
Și unul, și altul sunt mari degustători de femei, fiecare după cum îl ajută naturelul.
(Frumos ar fi fost să scriu despre amoruri, știu, nu despre paternalisme, dar sunt un pic îngrețoșată de festivismele femininofile din prima săptămână de mărțișor.)