Din păcate, oricât aş fi vrut să evit subiectul, oricât aş fi vrut să scriu despre Herta Muller şi cartea ei tristă - nu pot. Pavel Turcu nu-mi dă pace. Mă agasează. Deschid calculatorul, accesez emailul, pornesc telefonul - e peste tot. A devenit ubicuu. Eu în Bucureşti, el în Chişinău, şi totuşi mă stresează. Ieri, în timp ce îşi cânta eurovizionul pe la Moldova 1, am primit un sms. Citez exact: “Ghici unde’s la md1la eurovision uit ativA larg pavel turcu pajalusta votati.valuta pup larg minereu totala energie electrica normal.” Nu ştiu cine are numărul meu de mobil, dar a greşit adresa. Nu pot vota de la Bucureşti.
Atunci, volens, nolens, am început să caut în Turcu un om al providenţei, o persoană metafizică. Am ajuns la concluzia că acest personaj ne reprezintă. Moldova este o ţară a Turcilor. Suntem nişte Turci, noi, moldovenii. Adică, mediocri şi cam tăntălăi. Nu ştim bine nici limba rusă, dar mai ales nu ştim româna. Cântăm ca nişte puşti de grădiniţă. Când vorbim, mai bine tăceam: propoziţiile sunt scurte, cuvintele arhaice, cât să ne facem înţeleşi. Contează informaţia, nu şi calitatea ei. Iar proverbul “prostul nu-i prost destul, dacă nu-i şi fudul” ne defineşte prin excelenţă. Altfel nu se explică de ce ajungem să ne exaltăm şi să rânjim ca debilii ajunşi la paroxism, când un penibil cântă pe scenă. Şi ce cântă?! Doaaamneeee!!! Îţi sunt recunoscător că nu l-ai trimis la Eurovision.
Băieţi, eu înţeleg că vă pricăliţi, dar gata, terminaţi joaca. Ajunge. Este adevărat: Pavel Turcu pare rupt din peisajul pieselor general acceptate pentru a fi trimise la Eurovision. Da, dacă ajungea acolo ieşea în evidenţă. Da, piesa Târei sau Ţârei este un rahat cu perje. Da, Turcu ar fi atras atenţia mai mult decât fetiţa asta. Da, ne reprezintă până în vârful fiecărui firicel de păr. Totuşi, nu-l puteam trimite. Nu înţelegeţi de ce? Simplu. Românii nu şi-ar trimite un ţigan ce cântă manele - pe Adi Minune de pildă, deşi acesta reprezintă milioane de admiratori ai acestui “gen melodios de melodii”. Ruşii nu vor trimite un slavean beţiv, un consumator industrial de vodcă, deşi i-ar reprezenta cu prisosinţă. Englezul de la Eurovision nu va fi un hooligan al Manchesterului, ce ar ieşi pe scenă cu o bere în mână. Olandezul nu va horcăi cu bale la gură de la iarba fumată în exces. Francezul nu va scoate o balercuţă de şampanie pe scenă şi nu va râgâi de la gazele ce-i vor ieşi pe nas.
Ce să mai zic? Doar că nu înţeleg patimile aprinse în jurul Eurovision-ului. Oricum nu putem câştiga. Niciodată. Îmi pare rău să vă dezamăgesc. Dar asta-i viaţa. Ex-sovieticii se votează între ei. Ex-Iugoslavii între ei. Balticii între ei. Scandinavii cu ale lor. Noi 12 românilor, românii 12, nouă. Algebră şi dezamăgire. Sincer, dacă nu mă îngreţoşa Turcu, oglinda asta perfectă a moldoveanului penibil, Eurovision-ul din acest an mă lasa rece.