Totuşi, dacă aş fi să aleg între ortodocşi şi pocăiţi, aş da preferinţă primilor. Cu alte cuvinte, aş alege răul cel mai mic. Protestanţii mă înspăimântă pur şi simplu cu fanatismul lor. Dacă un ortodox de rând se duce la biserică pentru că aşa se cuvine, pentru că e o datină moştenită de la părinţi, fără a mai încerca să pătrundă sensul unor cărţi vechi şi jerpelite, fără a mai interpreta preceptele biblice pentru că de asta are grija preotul lor, un protestant nu are altceva în cap decât religia. Lângă ei te apucă la un moment dat neliniştea, nesiguranţa, panica şi disperarea pentru că seamănă cu nişte mecanisme ce au învăţat pe de rost nişte referene pe care le turuie fără oprire. Ortodocşii par a fi totuşi mai umani în acest plan pentru că majoritatea lor nu iau prea în serios învăţăturile biblice, conducându-se în primul şi în primul rând de Tradiţie.
Există şi în interiorul Bisericii Ortodoxe enoriaşi care seamănă leit cu pocăiţii, dar aceştia reprezintă aripa militantă şi minoritară a ortodoxismului, fanaticii care există practic în orice tip de instituţie sau organizaţie. Totuşi, ei nu reprezintă regula.
- enervant.wordpress.com