La inmormintarea lui Grigore Vieru
Pretutindeni trist si sumbru,
Multimile de oameni pling ,
Chiar si cerul ,,inima’’ si-a deschis..
Si isi revarsa lacrimile pe pamint.
Mirata si speriata priveam in jur
Vedeam doar jale si suferinta..
Si cu ochii inlacrimati
Imi puneam o dorinta:
,,Fie,D-ne acesta un vis
Pe Vieru poporului reda-l
Si noi,vom lupta pt tara alaturi de el
Iar vorbele rele..le vom ,,arde’’ in abis…
Totul fusese in zadar,
Nici o rugaciune nu mai putea
Scapa Basarabia de atita
Durere si amar..
Priveam spre sicriul Marelui poet
Desi inima nu-I mai batea..
Acel zimbet duios pe buze ii ramase
Si o enorma putere…domina…
Ma simteam neputincioasa
Si ciuda imi era pe D-zeu
Ca mai luase un inger alaturi de El..!!
Asa e viata…imi ziceam in sine…
Plina de nedreptati
Si cad in capcana ei…tocmai cei..
Ce nu se tem de greutati….
Cimitirul nu este plin doar..
De cruci si morminte..
Ci si de oameni ce l-au iubit si stimat
Care pretutindeni in viata l-au urmat.
Dupa atita forfota si suspini
O liniste s-a instaurat in cimitir,
Clopotele din biserica rasuna infiorator
Iar cerul tuna apasator.
Ce frica imi era de ceea ce avea sa urmeze
Doream ca totul sa se stopeze,
Sa mai stea Poetul printre noi
Sa ne vegheze in continuare
Ambele maluri ale Nistrului..
Cu aceeasi ardoare.
Sicriul in mormint i-a fost ingropat
De linga noi,Vieru ,,a zburat’’….
Din acea zi,Basarabia plinge…
Orice speranta de a fi
Romani pe documente, se stinge…
Dar cum zicea Poetul:
,,Si din mormint voi spune adevarul’’…
- ANISHA