Femeile se clasifică în „soțietate” în câteva categorii, inventate tot de ele.
Măritate, mai puțin măritate, cu copii, fară de ei, fete bătrâne, fete tinere, „alt fel” de fete.
Una trebuie să știe despre alta, că de altfel nu-i poate pune ștampila pe frunte, n-o poate ‚sortirui’. Scuzată-mi fie franceza.
Dacă ești femeie măritată, ești “maladeață”. Te-a luat cineva, ai casa ta, nu umbli brambura.
La 25, necăsătorită, ceva nu e ‚în regulă’. Ești fată bătrână. Trebuie urgent, urgent să pui poala-n cap cuiva, că după 30 nu te ia nimeni. Nu te ia.
Ți-i poftă de castraveți murați, sau ai mâncat singurică un borcan de marinate. Ești gravidă? “Mătică” ești gravidă.
Femeia măritată, până nu face copii, tot nu e “în rând cu lumea”.
Femeia măritată cu doar un copil, e pe jumătate în rând.
Te-ai măritat – ai ștampilă. Nu te-ai măritat, n-ai.
Femeile fără de ștampilă sunt ca și ciorile albe. Le vede toată lumea.
Există în lumea asta o ordine naturală a lucrurilor, fara îndoială.
Așa cum, avem ochi, miros, ‚moravuri’ diferite, așa-i și orânduirea.
Vrei la 18? La 18.
Vrei la 30? La 30.
Nu vrei?
Nu trebuie.
Fiecare cu orânduirea lui.
Viața. Copiii. Norocul. Dragostea. Libertatea. Dar…
Mai puțin ‚soțietatea’. S’il vous plait!
P.S. “pentru acei care vor sa-mi zica despre cuvantul ‘matinca’ , ca nu este in dictionar, sau altele folosite. Va multumesc. Eu le utilizez, pentru ca imi plac cum suna in text”