Isi mai aminteste cineva articolul aparut in 2002 “Inactualitatea lui Eminescu in Anul Caragiale”, semnat de Horia Roman Patapievici (HRP) si publicat in cateva reviste si ziare, printre care si in cotidianul “Adevarul” din 15 ianuarie 2002. Cei care au fost lasati cu “gura cascata” atunci de acest articol cu siguranta isi mai amintesc. Isi mai aduc aminte inca, cum actualul presedinte al Institutului Cultural Român il desfiinta pe poetul nostru national, Mihai Eminescu, negandu-i acestuia valoarea mostenirii culturale lasate, si incercand sa-l alunge din inimile poporului roman, ca pe o haina care dupa ce am imbracat-o pentru o lunga vreme, odata cu trecerea timpului si schimbarea modei, o aruncam la gunoi chiar daca aceasta haina ne mai poate tine cald. Pentru cei care au uitat sau nu cunosc articolul, o sa aduc la cunostinta doar cateva din parerile lui HRP enuntate in respectivul articol.

“Hotarat lucru, la o suta cincizeci de ani de la nastere, Eminescu nu mai e la moda”- de parca Shakespeare ar mai trebui sa fie la moda in Anglia, si nu numai, avand in vedere ca oamenii secolului XXI cu greu mai pot intelege mentalitatea eroilor operelor marelui autor englez;

“Amploarea prabusirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei”- se pare ca pentru ilustrul domn HRP capitalismul si cultura pot fi “bagate in aceeasi oala”;

“Nu mai este poet national deoarece noi iesim din zodia nationala”- pai aproape cincizeci de ani, sub dictatura comunista, ne-a fost interzis sentimentul national, nu credeti ca am ramas cam in urma la acest capitol;

“Nu mai este poet profund pentru ca profundul nu mai este prizat de intelectualii progresisti”- din cate stiu eu intelegerea profunda tine de electiune si nu de volontariat;

“Nu mai este poet roman fiind ca tot ce este interesant la Eminescu este pur german”- ca si cum Carol I de Hohenzollern Sigmaringen nu s-a nascut german, dar a murit român si este pomenit ca atare; poate daca Eminescu mergea la studii in Rusia, ar fi fost mai interesant;

“Eminescu este suspect pentru ca este politic incorect”- (asta e preferata mea); acelasi HRP, in iunie 2007, apara pe presedintele Basescu, printr-un articol in care critica “corectitudinea politica”, opinand ca acest concept tinde sa devina totalitar exact ca o doctrina ce se bazeaza pe cenzura si excludere; domnule HRP va rog sa va decideti, sunteti pro sau contra conceptului mai sus amintit.

Ceea ce m-a determinat sa scriu acest articol este stupoarea care m-a cuprins citind afirmatia aceluiasi HRP, dintr-un articol publicat de domnia sa in cotidianul “Evenimentul Zilei” din 4 februarie 2010: “Nu ma injosesc demonstrandu-mi aici românitatea”. Interesanta afirmatie, caci a te injosi inseamna printre altele a te cobori, a te dezonora, a pierde din stima si respect. Asadar, cine declara ca este mandru de originea sa româneasca, afirma o blasfemie carei consecinta logica este pierderea statutului de care se bucura respectivul individ in cadrul comunitatii. Intrebarea logica este despre care comunitate vorbim? Se pierde statutul in cadrul Internationalei, (scuze), in cadrul comunitatii internationale, comunitatii europene, comunitatii de intelectuali?

Nu este de mirare ca HRP nu-l mai vede pe Mihai Eminescu ca pe un poet national caci cum bine ne zice, zodia nationala a apus. Pai atunci Eminescu urmeaza sa devina (daca nu este deja) un poet universal, caci HRP pare a fi unul dintre adeptii tendintei de a dezagrega particularul in universal, tendinta ce se incearca a fi impusa societatii moderne de catre unii intelectuali si oameni politici “bine intentionati”.

Eu as vrea sa stiu ce este asa de injositor in a fi român? Poate pentru HRP este injositor a fi român avand in vedere ca tatal sau e de origine austriaca.. Denis Patapievici, tatal sau, a fost un membru al Partidului Comunist Austriac, ce s-a refugiat in Romania, unde ulterior a devenit membru al Partidului Muncitoresc Roman. Poate HRP si-ar fi dorit sa fie austriac caci poate asa ar fi gasit cultura germana mai interesanta!

Apropo de cultura germana, sa vedem ce parere avea “germanizatul” Eminescu cu privire la sentimentul patriotic: “Chestiunea de capetenie pentru istoria si continuitatea de dezvoltare a acestei tari, este ca elementul românesc sa ramaie cel determinant, ca el sa dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, inclinarile lui oneste si generoase, bunul lui simt, c-un cuvant geniul lui sa ramaie si pentru viitor norma de dezvoltare a tarii si sa patrunda pururea aceasta dezvoltare. Voim statul national, nu statul cosmopolit, nu America dunareana”. Domnilor parlamentari, ce faceti in aceasta privinta cu asa-pretinsul si pseudo-tinut secuiesc?

Eu il sfatuiesc pe HRP sa-l asculte pe amicul sau Alexandru Paleologu cu privire la demonstrarea in societatea de azi a românitatii: “Astazi, nationalismul are o motivatie reala, pentru ca timp de jumatate de secol am fost supusi unui regim de extirpare a fiintei nationale; si deci trebuie sa recuperam”. Aceasta tema este tratata de AL. Paleologu intr-un ton echilibrat, lipsit de fervori partizane, in una din cartile sale aparute in 2009.

Afirmand cele de mai sus, as vrea sa adresez autoritatilor competente o intrebare: cine si cum a fost decisa alegerea lui HRP in fruntea Institutului Cultural Român? Eu nu contest competenta si pregatirea domnului HRP, dar din cate stiu persoanele alese in fruntea unei institutii prestigioase de tip ICR trebuie sa-si insuseasca si anumite norme etice, iar insultarea a 22 de milioane de români nu face parte din categoria normelor etice pe care un presedinte de institut cultural trebuie sa le posede. Oare domnul Basescu ar putea sa ne raspunda la intrebare?

Riscand a fi “incorect politic” si drept urmare riscand a nu-i face pe plac domnului HRP indraznesc sa inchei articolul cu un indemn al aceluiasi “depasit” poet ex-national Eminescu: “sau tara aceasta sa fie in adevar româneasca sau nici nu merita sa fie!”.